da

2

Poate era cineva curios în legătură cu ce s-a întâmplat cu vecinul meu pe care cică l-am ajutat chemând salvarea când l-am găsit. Adică, în sensul că până la urmă o să vedem ce. Așadar, după ce m-a înjurat copchilul lui în prima noapte, m-am trezit în a doua seară cu bătăi la ușă. Era nevasta victimei. O luase din ușă în ușă în bloc, că știa ea ceva, a bătut la toți, că auzise ea că un vecin binevoitor chemase salvarea și ea nu știa cine. Prin eliminare (ce cuvânt) a ajuns la mine. M-a luat în brațe. Îmi mulțumea.  Și mi-a zis o chestie tâmpită, dar pe care pot s-o înțeleg, date fiind condițiile.. Judecați-mă cum vreți: "Am încercat peste tot până am dat de dumneavoastră. Dar până atunci, să știți că am fost la el la spital și și-a revenit. Am vorbit cu ele și au zis: îl mai ținem câteva zile să îl speriem, poate o lasă mai ușor cu băutura. Nu știam tot, deși suntem de atât timp împreună Nu mă bate.  Dar știți? Bărbatul meu nu știe să bea. Cel puțin, așa îmi spune mie. El, când începe, asta este. V-am văzut pe dumneavoastră că din când în când aruncați la gunoi sticle de bere. Dar nu v-am văzut niciodată beat.  Nu vreți să-l învățați și pe bărbatu-miu să bea?" 

M-am simțit ca cel mai bețiv băiat din curtea școlii. A doua zi, mă întorceam acasă de pe la magazine și ea era acolo.

-Săru'  mâna! Ce...

-A murit! Vine fiică-mea să-l îngropăm! Am fost mai devreme azi la el, intrase în sevraj, avea halucinații, convulsii, mi-au zis să mă duc acasă, că nu am ce să fac și, într-o oră, m-au sunat să îmi spună că a murit.

Și m-a luat de gât. M-a îmbrățișat vecină-mea Carmen, am aflat cum se numește o vecină de-a mea, după 12 ani, deși eu nu aș fi vrut așa și deși aveam un răspuns la întrebarea pe care avea să mi-o pună, câteva secunde am rămas tăcut. O întrebare simplă cu un răspuns de o mie de mărci în situația ei:

-Doamne, ce mă fac???