miercuri, 9 septembrie 2026

 "Votul de conjunctură" = Cea mai măsură proastă

Vot de dragul votului, guvern de dragul guvernului. Cine va fi prim-ministru, asta-i întrebarea, suntem raiul pariorilor.  Aici am ajuns. "Votați, votați orice, numai votați", de parcă asta vrea lumea, mai ales investitorii, de parcă suntem la banchet, la sfârșitul liceului, și mergem alcoolizați la DJ, "băgați, băgați o melodie, băgați orice, numai băgați!".  Numai să știm și noi cine, de parcă asta ne-ar ajuta cu ceva. Nu e prima dată când o spun, dar o zic mereu, că este una dintre cele mai adevărate vorbe pe care le-am auzit vreodată: "Good news ig good news. Bad news is good news. No news is bad news."

Niciunui om serios și cinstit n-o să-i pese cine-i la putere. O să-l intereseze să știe ce vor și ce pot respectivii de la putere. La întrebarea asta nu răspunde nimeni, de parcă un nume ne plătește facturile și ne decide dobânzile și ne stabilește regulile, nu un plan. Din partea mea, mai bine un guvern care știm ce n-are voie decât un guvern care știm ce are voie, dar nu știm ce poate. Cu ani și ani și ani în urmă, belgienii spuneau râzând că n-au guvern de  ani (aveau, dar erau interimare, dar s-a ținut de un plan). Chiar mai recent, râdeam de bulgari că n-au guvern (aveau, dar erau interimare, dar au trecut la euro, că s-au ținut de un plan). 

Noi? În loc să vrem un plan, vrem un guvern. "Bine" că o s-avem guvern, dar n-u știm ce o să facă (o să facă?). Că doar asta ne dorim toți, să știm cum se numește prim-ministrul, de parcă asta ne va ține de cald în portofel când vin facturile la iarnă. Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor, hai, că azi e zi de proverbe, ne permitem să zâmbim. Să vedem cât ne costă zâmbetul la iarnă, asta nu ne spune nimeni. "Cea mai  țară proastă". 

marți, 8 septembrie 2026

Dezbrăcat în lift

Bună, mă numesc Crysty și sunt un mincinos. Cel puțin, azi asta am fost, chiar de dimineață. Oricum îmi incepusem ziua sau îmi terminasem noaptea (sau invers) greșit: am răspuns la telefon la un număr necunoscut. Dar trebuia. Poate era Procuratura sau careva, că aștept un telefon zilele astea inclusiv de pe la ei și nu glumesc. Viața poate fi interesantă, ce pot sa zic. Minciuni, mă, aia pot să zic! Ăsta e nivelul, Ăsta e nivelul, uameni-buni-șî-inimoș. Deci, sună, răspund și o voce blondă care-mi cunoștea de cine dracului mai știe unde numele mă ia cu ceva gen:

-Dumnul Numedefamilie, avem plăcerea să vă invităm la conferința medicală NuȘtiuCeNuȘtiuCum...

Ați avut vreodată senzația aia după o noapte de cheauneală că răspunsurile din Univers vă vin în cap toate în aceeași secundă? Eu da. Din nou, că se mai întâmplă. Oscilam între un număr de posibilități de răspuns egal sau mai mare decât vârsta în ani a Planetei Pământ, toate se băteau pe limba mea. Primul și cred că al catraliardulea răspuns care amândouă odată au ieșit în evidență în îngrămădeala aia au fost că aș fi întrebat-o dacă i-a mai spus cineva vreodată că și-a ales cariera greșit sau (2) aș fi întrebat-o cu ce era îmbrăcată și i-aș fi spus adevărul - că eu eram dezbrăcat, în pat. Cu vocea mea de telefon aia tabagică, dură, aia care te face să-mi răspunzi cu "dumneavoastră" și să-ți închipui că am  2 metri. Că vocea mea la telefonu are efectul ăsta câteodată. Nu ca look-ul ăla al meu care te face să-ți ții poșeta mai strâns la subraț când mă vezi apropiindu-mă de tine pe stradă. 

Și aș fi văzut unde ar fi putut merge conversația mai departe. Dar nu. O noapte de vânătoare online de prostitori-profitori, de inși-care-iubesc-copiii-prea-mult, de patriopați, de vânzători de ulei de șarpe, de fete de liceu care-ți vând un picior cu 100 euro, de lume care explică ce le face mamelor altora înainte să le îngroape și după ce le dezgroapă, de băieți care fac cățel la proțap și alți tipi bine, ce mi-a ieșit pe gură din acel stream of counsciousness din cap n-a fost adevărul:

-Bună ziua, știți, sunt în lift, putem să discutăm mai târziu?

Eram obosit psihic rău după atâtea nebunii, mă gândeam dacă să mă dau la ea, să mă iau de ea, să fac mișto de ea, nu mă puteam hotărî și, cel mai aproape, în cap îmi jucau variantele undeva între  "sunt în pat, îmbrăcat" și "sunt în lift, dezbrăcat". Am mai povestit cum m-am întors acasă tot după o noapte din asta și când am băgat cheia în ușă a început să mă latre câinele dinăuntru și eu n-am câine? Dar despre asta, altă dată. Revenind. Ea mi-a răspuns:

-Vor participa din partea Asociației Cutare-Cutare...

Și-I-Am-Închis în mijlocul textului. Atâta s-a putut. Am mințit o femeie și am și dispărut ca măgaru-n ceață în mijlocul unei conversații care cine știe unde ar fi putut să ducă. Am fost un om rău? Nu știu, dar eu parcă nu eram așa. Cred că internetul m-a învățat. 

miercuri, 29 iulie 2026

Cu ursul (tot de prin Brașov)

 Chiar nu-l văzusem. Noroc cu vânzătorul:

-Îl lăsați pe domnul cu copilul în față?

-? A! Mă scuzați, nu v-am văzut, haideți cu Ursul, ă, asta, cu copilul...

-Nuuu, nu-i nicio problemă, lăsați...

-Ei, haideți!

L-am lăsat. Trebuia să-l las, na. Era greu. Cu o mână împingea căruțul cu copilul, cu ailaltă strângea la chiept un bax de Ursus, era complicat. 

miercuri, 22 iulie 2026

Sămoară

-Să moară...!!!

-Să moară... ăăă...!!!

-Să moară...!!!

-Victore, nu, hai că zic eu, bă! 

Gălăgioasă și hlizită, cum îi șade bine unei găști de copchii de 7 ani pe lângă care treci pe trotuar, dar cam lipsită de inspirație. Deja mintea mea de antrenor se hlizea și ea, mă gândeam să-i învăț eu: "copii, corect și complet se spune <<să moară mama lu'  Dan Voicules...>>, dar n-am apucat, că mi-a rupt stream of consciousness-ul ăla mai mic, blond, ăla cu Victorul:

-IA! SĂ MOARĂ PIXELII DE LA TELEFON!!!

-HĂHĂHĂĂĂ!!!

Educată generație. 

sâmbătă, 11 iulie 2026

Prea dimineață


Reporteriță în direct la teveu, acum 5 minute, pe plajă la Costinești, înconjurată de 5 copchii chiori de somn:

-Bablabla, oamenii au ales să, cutare-cutare, truisme-platitudini etc.:

-Cum vi se pare?

-Soare!

-Văd că sunteți o gașcă întreagă!

-Acum ne-am cunoscut.

-Se întâmplă la mare să faceți cunoștință așa, pe plajă? Se mai întâmplă sau e ceva ce fac tinerii mai nou?

-Ăăăă... Da.

-Vă duceți la concert diseară?

-Care concert?

-Cum a vi s-a părut drumul încoace?

-Păi, cu trenul. Cum să fie? Ne-am urcat în tren și în două ore am plecat spre Costinești.

-Tu. I-am auzit pe prietenii tăi aici spunând că e ziua ta.

-Da. 

-Câți ani faci?

-18.

-Oau! Și-ți faci, deci, majoratul la mare?

-În fiecare an! 

duminică, 5 iulie 2026

Ude și uscate

Gata, am închis toate geamurile, am tras toate draperiile, se poate dormi. După două zile de furtuni, a venit un soare și-o căldură... Partea bună-i că nu trebuie să ies din casă acum, în amiaza mare. Partea proastă e că furtunile au surpat drumul spre Poiană, unde mă duceam aproape zilnic. Acum voi putea să merg doar în zilele libere. Partea bună e că în următoarele două săptămâni sunt liber în fiecare zi. Partea proastă e că sunt liber ziua fiindcă în următoarele două săptămâni muncesc noaptea.