Ce drăguţ, creşti vârsta de pensie pentru speciali, din 2040. Tai preţurile la alimente din gură, dar nu spui când şi pe banii cui. Tai stimulentele pentru industriile care chiar aduc bani. De când? De la 1 septembrie.  Anul ăsta.  De ce nu la 1 septembrie 2040? Dar nu reduci pensiile speciale, adică fix ce spune lumea că vrea să faci. Ce faci cu pensionarii cu pensie minimă? Iar îi prosteşti în faţă. Te răzbuni pe ăia cu pensie 1.200 RON că s-ar putea să-ţi iei tu pensia ta de 40.000 RON oleacă mai târziu decât ţi-ar conveni ţie. Te foloseşti de oamenii săraci ca să demonstrezi că tu faci sacrificii. Cui? Că oamenii ăia, în 2040 vor fi oale şi ulcele. Dar, până atunci, dacă lor le place aşa, să te voteze, că înseamnă că te merită.

România

 (Da, ştiu, a mai fost) 

Se duce cineva să îşi înscrie copilul la clasa pregătitoare la o şcoală bună.

-Păi, să vedem dacă prinde loc...

-Da' câte locuri sunt?

-100.

-Şi el al câtelea e?

-Al zecelea.

 Pfoai, ce fericit eram că luasem la liceu! M-a muşcat un câine fix a doua zi, s-a infetctat rana aia, am făcut antitetanicul sau cum s-o fi chemând, dar antirabicul nu. Că îmi doream şi eu să merg în vacanţă cu ai mei la Sulina, chit că riscam să mor într-un an de rabie. Deltă, mare... (Da, ştiu, a mai fost şi asta). Toată ziua părinţii mergeai la plajă la mare, iar noi, copiii, stăteam la pescuit pe Dunăre. Aţi fi uimiţi câţi peşti se strâng pe lângă o scurgere de canalizare care se varsă direct în fluviul nostru naţional.

Io şi cu frate-miu ne-am împrietenit cu doi fraţi din Cluj, cam de aceeaşi vârstă ca şi noi, pescari ca noi. Pescuiam unii lângă alţii. Nu exista concurenţă, era peşte mic pentru toată lumea. Pur şi simplu ne plictiseam la plajă, preferam să rămânem pe chei să pescuim. Şi acolo, în Sulina, era o tabără de copii. De-a opta, de liceu, etc. De prin Harghita sau Covasna era seria care era cu noi fix în acelaşi timp. Mergeau prin excursii, chestii, toţi în grup. Ce fete frumoase aveau! Dar ghici în ce limbă vorbeau între ei sau ele.

Şi unul dintre fraţii din Cluj, într-o zi, cu o expresie exasperată, a strigat către ei:

-Dar vorbiţi, mă, româneşte!!!

Şi deşi el vorbea româneşte, eu nu l-am înţeles. 

Ca să rezum şi să extind în acelaşi timp

Aseară eram la coadă la întreţinere (da, încă există asta) şi o dementă se certa cu casiera  de parcă nu mai exista ziua de măine şi de parcă nu ştia că dacă te cerţi, te cerţi la contabilitate sau la administraţie, nu la casierie. Eu eram cam al şaselea la rând. Băi, şi mă ia gura pe dinainte. Eu nu prea fac chestii din astea, cine mă cunoaşte ştie că aşa e. Deja se făcuse coadă şi în spatele meu, inclusiv în afara scării (blocul are mai multe scări).  Dar am cedat psihic.

-Auziţi. puteţi sî amânaţi un pic discuţia, vrem şi noi să plătim...

Şi s-a întors aia care era acolo, prima la ghişeu, acolo aia care făcea scandal, supernervoasă, urlând;

-CE, VREŢI SĂ MĂ BATEŢI?

-Poftim? Asta am zis eu.

-VREŢI SĂ NE BATEM?!!

-Duamnă, am centura neagră, nu e cazul, dar dacă e să-mi daţi una în cap putem să încercăm să o luăm de acolo s-ar putea să mă descurc...Dar uitaţi am mâncarea pe foc, putem, dacă vreţi. să plătim întreţinerea mai repede? Că de asta suntem aici./(Nu minţeam, aveam ciorba pe foc, dar dura o oră până când....) Mulţumesc.

A părăsit locaţia foarte nervoasă. Şi s-a  întâmplat o chestie fantastică. Cele 5 doamne din faţa mea de la coadă s-au dat la o parte şi  au zis "haideţi,  poftiţi" şi m-au lăsat în faţă.  În 20 şi câţi or fi de ani de Bucureşti nu mi s-a întâmplat aşa ceva. Atâtea babe acre să mă lase pe mine în faţă. Ziceai că sunt gtavid,

 Că tot povestea cineva de un gabor foarte dur cu care dădeai examenul de permis în oraşul meu de baştină: având în vedere că suntem cam de aceeaşi vârstă, cred că tot cu el am dat şi eu, că şi despre al meu vorbea lumea la fel. Şi chiar era dur. Din 10 inşi de pe maşina pe care am făcut eu şcoala, o Dacia Solenza sau ceva gen, doar 2 am luat permisul: eu şi o tipă care dădea a doua oară. Sincer, eu eram cel mai prost şofer dintre toţi. Aveam nişte colegi, mai mult femei, care-şi permiteau, luau ore în plus, chestii din astea, cu mine pe instructor îl durea la instalaţie. La orele de traseu,. în loc să îmi predea şoferie, bârfeam gagicile de pe trotuar şi vânam fazani cu maşina. Nu glumesc. La prima lecţie, am ieşit din oraş, am mers printr-un lan de rapiţă şi ne-a sărit în faţă pe stradă un fazan şi eu am pus frână în timp ce instructorul urla DĂ-I!!!

Aveam emoţii la examen. Nu mă simţeam pregătit şi vedeam ce făceau ăia de dinaintea mea. A ăcut una o parcare laterală de s-a oprit în mijlocul unui parc până să apuce poliţistul să-i pună frână. Dar s-a întâmplat ceva: instructorul m-a luat într-o bodegâ până să vină rândul meu şi a comandat 200 ml vodcă - 100 pentru mine, 100 pentru el. M-am uitat la el ca la un nebun. Cum să stau cu zbirul ăla în dreapta mea fix în examen, eu băut? Dar el m-a încurajat, ia, cutare, e ok. Şi a fost, am menţionat mai sus rezultatul. Acuma, eu fusesem ultimul examinat, am mers şi am lăsat maşina în parcare, iar intructorul probabil că făcuse chestia aia cu vodca aproape cu toţi elevii lui, că a plecat să predea maşina aşa: el întins pe scaunele din faţă, cu uşa din dreapta deschisă, că era înalt, manevrând volanul şi pedalele cu mâinile. Eram ultima lui serie, găsise el un contract în Spania şi pleca. Dar mi-a lăsat o lecţie: vodca bună nu miroase.