Cum se uita

Cum se uita ea ea, așa, galeș la mine! Eu săream ca un fluturaș în lumina amiezii, hopăind sprinten din baltă în nămete, orbit de soarele ăsta frumos, ea era cu batic din ăla gangsta, îmbracată toată în verde, era cu brigada de la primărie, se făceau că dau zăpada (că tot la zăpadă am rămas de ieri - da, mai avem, dar azi avem și bălți, suntem jmekeri). Mi-a făcut loc și a zis, așa, în aer, dar s-o audă toată lumea, zâmbindu-mi știrb și fugar:

- Eh, uite-așa, p-aicea, poate găsesc și eu bărbat... 

Flatat, i-am zâmbit, ce să fac, și eu. Poate m-oi fi și înroșit un pic, că e greu cu treburi din astea dă inimă în ziua de azi. Și-n față era matriarha trupei. Cum se uita la ea! Cu o țigare-n colțul gurii, sprijinită în lopată ca ciobanu-n bâtă, o privea sceptic și cugeta cu voce tare:

-Un român? 

Dragă jurnalule,

 m-a luat ca din oală, ca să zic așa, vecină-mea cu bătăile ei viguroase în ușă pe la 12.

-Nu dai și tu zăpada? Uite, lopata-i colo.

Ce frumos din partea ei! S-a gândit la sănătatea mea sau ceva. Acuma, serios, bloc de pensionari, io mai tânăr, în fine. 

-Mmm... da, un pic mai târziu, zic eu, buimac și abia trezit din somn (de dumneaei).

Abia dup-aia s-a și uitat în ochii mei. 

-Bine, mai târziu. Scuză-mă. Dormeai, ce făceai?

-Ăăă... fu... găteam.

Am mințit-o de două ori, știm amândoi asta. De fapt, de trei ori. O dată că, de fapt, dormeam, a doua prin omisiune, că în continuare la "fu" nu era "team", ci "tu-ți morții mă-tii, că rupi ușa la oameni, să facem infarc aicea!". A treia oară o mințisem tot prin omisiune, că în continuare la "un pic mai târziu" era " după ce se oprește din nins". Apucasem să arunc un ochi chior pe geam și afară era viscol. Ce zăpadă vroia ea să dau eu nu știu. Cert este că afară, în fața stabilimentului, era deja un maniac care-și toaleta mașina, dădea zăpada de pe ea și de pe lângă și atât, deci nu de pe alee sau ceva. Zic maniac că e din ăla care-și iubește mai mult mașina decât nevasta, că n-a plecat cu ea după ce-a terminat nicăieri, l-am mai văzut făcând asta. Dar nici de intrat înapoi în bloc n-a apucat dup-aia, din cauza duamnei, care l-a pus la muncă, dacă tot l-a văzut pornit. Cred că nu vroia să intre înapoi în casă, pentru că a dat zăpada îndelung. Asta era la prânz. Acum, după 3 ore, am fost și eu jos să duc gunoiul. Fu nu mai știu sigur cum e, dar ce bună-i mâncarea!

P.S: A, da, am mințit-o de 4 ori. Că știm că eu nu gătesc, eu fac mâncare.