sâmbătă, 21 februarie 2026

Dragă jurnalule,

 m-a luat ca din oală, ca să zic așa, vecină-mea cu bătăile ei viguroase în ușă pe la 12.

-Nu dai și tu zăpada? Uite, lopata-i colo.

Ce frumos din partea ei! S-a gândit la sănătatea mea sau ceva. Acuma, serios, bloc de pensionari, io mai tânăr, în fine. 

-Mmm... da, un pic mai târziu, zic eu, buimac și abia trezit din somn (de dumneaei).

Abia dup-aia s-a și uitat în ochii mei. 

-Bine, mai târziu. Scuză-mă. Dormeai, ce făceai?

-Ăăă... fu... găteam.

Am mințit-o de două ori, știm amândoi asta. De fapt, de trei ori. O dată că, de fapt, dormeam, a doua prin omisiune, că în continuare la "fu" nu era "team", ci "tu-ți morții mă-tii, că rupi ușa la oameni, să facem infarc aicea!". A treia oară o mințisem tot prin omisiune, că în continuare la "un pic mai târziu" era " după ce se oprește din nins". Apucasem să arunc un ochi chior pe geam și afară era viscol. Ce zăpadă vroia ea să dau eu nu știu. Cert este că afară, în fața stabilimentului, era deja un maniac care-și toaleta mașina, dădea zăpada de pe ea și de pe lângă și atât, deci nu de pe alee sau ceva. Zic maniac că e din ăla care-și iubește mai mult mașina decât nevasta, că n-a plecat cu ea după ce-a terminat nicăieri, l-am mai văzut făcând asta. Dar nici de intrat înapoi în bloc n-a apucat dup-aia, din cauza duamnei, care l-a pus la muncă, dacă tot l-a văzut pornit. Cred că nu vroia să intre înapoi în casă, pentru că a dat zăpada îndelung. Asta era la prânz. Acum, după 3 ore, am fost și eu jos să duc gunoiul. Fu nu mai știu sigur cum e, dar ce bună-i mâncarea!

P.S: A, da, am mințit-o de 4 ori. Că știm că eu nu gătesc, eu fac mâncare.