sâmbătă, 15 iunie 2013

Focșani.2013.Vara

Încep în spiritul postării de mai devreme: băi, la Focșani pot să văd cerul;

În rest, rămâne cum am stabilit când am plecat de-aici acum 15 ani: în taxi miroase tot a futai cu țărănci;

Am primit trei mâini pe pulă din greșeală (sau cine știe) în aglomerația din piață. Mă întorc, c-am uitat să iau pătrunjel și leuștean. Vă anunț când am terminat;

va urma

miercuri, 12 iunie 2013

Ce m-a emoționat pe mine

Urșii, frate. Am fost la rezervația de urși de la Zărnești. Bine, n-am fost chiar așa, doar să mă mir și să plec acasă ca prostu'. Am fost să testez în natură niște aparatură foto din aia nesimțită. Poate dacă nu mi-e lene până la sfârșitul postării pun și vreo două poze, să vedeți ce scule au stricat ăia pe mine. Și ce scule!!! Le-am luat pe proces verbal și după ce-a scris ăla 25 acolo, în drept la prețul obiectivului, la urmă nu mai termina cu zerourile, am crezut că nu mai văd bine. La 25.000 ron s-a oprit, totuși, dar în momentul ăla deja îmi spuneam că dacă scap cumva aia-n țarc, tre' să învăț instant să fut ursoaice, și-așa erau în călduri. Oricum, fără obiecte nu mă întorceam, mă mutam cu urșii.

Care urși o duc foarte bine, am uitat să vă spun. Cel puțin așa, la prima vedere, până afli că toți sunt castrați. Sunt castrați toți masculii, adică, ce pvla mea, că-i democrație. Bine măcar că nu-și dau seama și se secsualizează cu ursoaicele oricum. Se distrează și ei fără obligații, n-au nevoie de prezervativ, ca noi. A, acolo s-a retras și ursul pe care îl știam eu de vreo 20 de ani la gradina zoologică din Focșani și m-am bucurat pentru el. Încă nu știm dacă ursul a fugit de Oprișan sau l-a alungat ăla că-i încurca planurile imobiliare pe-acolo, cert e că au scăpat unul de altul. Deși nici în aceeași celulă nu le-ar sta rău.

Dar divaghez și mă îndepărtez de chestia aia care se vede destul de rar la mine, dar n-o să-i spunem numele aici, că-i ca la bărbații ăia din filme care nu vor să spună "te iubesc". Prima dată vezi urșii normali, să le zicem așa. Își văd de treaba lor pe-acolo, se mai uită la tine, se mai joacă între ei... După care apar (că-s mai bine de 70) ăia mai ciudații. Ăia care încep să danseze când le faci poze. Ăia care fac tumbe. Știți, voi, ăia pe care-i trădează reflexele. Sau ăia care fac șanț la marginea unui gard cât îi ziulica de lungă, pentru că nu-i duce mintea să se uite în spate, unde au 70 de hectare de pădure să se plimbe.

Piscine, mă! Au piscine, au femele, n-au dușmani, au fragi să mănânce și vulpi și căprioare să alerge. Și ei stau și măsoară non-stop distanța dintre două colțuri de gard, obsesiv-compulsiv. Unii fac tumba ca s-o ia inapoi, nu-s obișnuiți să întoarcă dreapta sau stânga, de parcă au trăit toată viața într-un tunel. De fapt, unii chiar asta au făcut, din păcate. La urși poate nu-i așa vizibil, dar dacă ați vedea un om făcând ce face un urs din ăla v-ați da seama că nici o piscină din lume n-o să-l mai facă vreodată sănătos la cap. Ți-e greu să te mai bucuri pentru ce condiții au acum când știi că mintea aia a lui de animal maiestuos e fugită cu sorcova pentru totdeauna. Asta m-a impresionat pe mine. Nu mă mai duc la circ niciodată.


miercuri, 5 iunie 2013

Dreptate pentru Becali

Steaua, afară din Europa.