miercuri, 20 martie 2019

À propos

Mi se tot bat "apropo-uri" să mă alătur masoneriei. Nu pot. Plm. Ce-i masoneria românească azi? Pe bune, ce e? Mie mi se pare o glumă, o labă în cerc cu nişte băieţi care nu se gândesc decât la ei. Ce au făcut ei pentru ţara asta? Ia să ne uităm: ce au făcut masonii români pentru ţara lor la 1848? Ce au făcut masonii români la 1859 pentru ţara lor? Ce au făcut masonii români la 1918 pentru ţara lor? Pe lângă ăia, masonii români de azi sunt nişte caricaturi. Să mă alătur unei trupe de inşi, secretă, cu un scop pe care nu îl ştie nimeni, doar ca să am un şef în plus, nu, mulţumesc.

joi, 14 martie 2019

Bricheta

Mi-am luat o brichetă de la magazin. O folosesc cât o folosesc, după care se termină gazul. Termin chibriturile şi procrastinarea şi mă duc să o achiziţionez pe sora ei neagră, că jos (nu jos la cineva, jos la magazin) toate brichetele arată la fel: sunt negre. O folosesc fix o zi. A doua zi, duc gunoiul la tomberon, mă întorc în casă, dau să-mi aprind o ţigară, dar realizez că inevitabilul se produsese: am aruncat la gunoi bricheta nouă şi am păstrat-o pe aia goală.

Un pic frustrant, aşa. Să fie neagră şi  goală şi să nu ai ce să faci cu ea. Zic eeei, ia stai aşa. Mă duc când chiar aveam chef de o ţigară şi îmi iau altă brichetă de la alt magazin. Verde, ca să o recunosc. Am pierdut-o a doua zi. Am spus băi, nu se poate. Am mai mult ghinion la brichete decât la femei. Zic eh, mă resemnez şi mă duc să iau altă brichetă. Galbenă. După o zi, ce să vezi. Am găsit bricheta verde. Şi nu oriunde. Într-un buzunar de blugi, doar că nu în cel în care o ţineam eu de obicei. Puterea obişnuinţei. Dar ştiu că există o singură soluţie să nu mă mai enervez cu brichetele: să mă las de fumat.

miercuri, 13 martie 2019

Viorica

Bunică-mea avea o vacă Viorica. Viorica o chema pe vacă, nu pe bunică-mea. Holstein, şmecheră, altfel. De firmă, cum ar veni. Ca o dovadă că uneori şi vacile Viorica au o voinţă a lor, într-o zi vaca Viorica a plecat cu tot cu pripon şi s-a înfipt în primul gard de sârmă ghimpată. S-a încurcat atât de tare şi şi-a sfâşiat ugerul atăt de rău încât nimeni nu a mai putut face cu ea nimic altceva decât ciorbă. Ciudat, cumva, viţica ei, prezentă acolo, nu a urmat-o în gard şi a trăit mult timp, tratată cu respect şi făcând ce au de făcut vacile. Morala: fiţi viţei sau viţici, dar nu vă luaţi după vaci ca Viorica.

luni, 11 martie 2019

Prea mulţi morţi

Hei (am înlocuit numele), am auzit ce s-a întâmplat şi îmi pare enorm de rău. Pentru mine e o pierdere personală, mai ales că şi eu am pierdut un părinte. Dacă aş fi putut să fac ceva să nu se ajungă aici aş fi făcut. Eu şi cu familia mea suntem cu gândul la voi şi vă vom rămâne prieteni pentru totdeauna. Dacă vreodată vom putea face ceva pentru tine şi ai tăi trebuie doar să întrebi. Sincere condoleanţe şi putere multă! Aşa a sunat unul dintre ultimele mele mesaje pe fb pentru altcineva.

Băi, mă simt ca pe front. Sunt înconjurat de morţi. Am avut 3 într-o săptămână. Prima dată a murit mama şefului. Bineînţeles că asta a dat peste cap tot în firmă. Dar asta era de aşteptat, toţi ştiam că trece printr-o suferinţă gravă şi nemiloasă. Sincer, m-a durut, dă-i în pula mea de bani, nu e ok şi nu e plăcut să treacă nimeni prin asta. După care mă caută băieţii de a asociaţia de arheologie unde cică o să fiu PR să încep mai deveme.

Trebuia să scriu un necrolog, respectiv, al profesorului care se ocupa de proiectul lor. Superdărâmaţi. Deja îi încurajam şi pe ăia, şi pe ăilalţi. Ba chiar îmi permiteam glume. Până ieri sau când a fost. A murit cea mai bună prietenă a maică-mii care era mai mult de atât, că am resimţit-o personal. Chestia cu care am început e ceea ce i-am scris fetei ei. La care mă sună o prietenă. În timp ce mă gândeam ce scriu în necrolog şi ce îi mai zic fiicei.

Plângând în hohote, prietena mea, veche, din liceu, îmi spune că viaţa ei e distrusă, că are o scurgere la calorifer. Zic pe bune, frate, stai să îţi zic eu, iar ea spune nu, tu nu înţelegi, caloriferul meu nu mai merge. Spun îmi bag pula în caloriferul tău, tu nu înţelegi că eu am 3 morţi? Nu a înţeles. După care sună alt prieten, că de ce nu îi scoală pula fosta amantă şi i-o scoală actuala. Îi zic stai, că uite, am 3 decese într-o săptămână, iar el zice ok, dar hai să vorbim despre mine. După care mă sună iar ea, cât v orbeam cu el. După care mă sună iar el cât vorbeam cu ea. O să îi las să vorbească între ei.

luni, 4 martie 2019

Străvechea artă a îngiţiturilor mici (LXXIV)

"Nu mă dau jos din pat dacă nu iau bani." Băieţi, nu sună asta mai bine când o auzi de la o femeie?

miercuri, 27 februarie 2019

Străvechea artă a îngiţiturilor mici (LXXIII)

Luată dintr-un film, oarecum - să mă îndrăgostesc de tine a fost cea mai uşoară chestie din viaţa mea.