luni, 23 august 2010
Anunt
Stiu, trebuia sa va scot undeva la haleala si bautura moca si cu piariste si hostesse bune de pula sau nu stiu, sa va duc si io printr-o excursie in Noua Zeelanda ca sa fac public anuntul asta. Dar n-avem. E criza, ba! Desi l-am lansat (la apa, era sa zic) mai demult, de azi incolo am sa scriu aproape exclusiv pe samoreu.com. Nu, nu m-au dat afara de la ziar inca, pur si simplu ma simt mai putin handicapat prin meniul ala de wordpress. Nu destul, da' o data si-o data tot ma prind eu. Urati-mi succes. Mai mult in gand, ca stiu ca se comenteaza greu pe blogger - asta-i unul din motivele pentru care plec de-aici. Adica da, din cauza voastra, sa dau si eu vina pe cineva.
duminică, 22 august 2010
Niste ardeleni
Un prost din bucuresti i-a zis unei ardelence “domnisoara, aveti accent de moldoveanca!”. Asta pentru ca el, ca multi de-ai lui, de altfel, habar n-au pe ce lume traiesc si considera ca lumea care nu e din bucuresti sigur vine din Moldova. De parca asta ar fi un lucru rau. Totusi, trebuie sa dam ardelenilor ce-i al ardelenilor si sa recunoastem ca-s cei mai civilizati dintre romani. Ca le merge mintea rapid nici nu mai zic, asta se stie dintotdeauna. Avem si cateva exemple:
Vezi mai multe video Haioase
Na, acuma n-are rost sa generalizam si nici sa discriminam lumea pe criterii regionale. Cert e ca ceva se intampla. Pana si semnalul la televizor ajunge mai greu in Ardeal. Mai ieri, o ardeleanca din bucuresti ii povestea alteia din Ardeal ce urma sa se intample la “serviti, va rog”. Numai ca nu prea ii iesea, ca pierdea timp incepandu-le pe toate cu “no”. Gen, ” no, şî amu zâce câniele no, ham!”
Vezi mai multe video Haioase
Na, acuma n-are rost sa generalizam si nici sa discriminam lumea pe criterii regionale. Cert e ca ceva se intampla. Pana si semnalul la televizor ajunge mai greu in Ardeal. Mai ieri, o ardeleanca din bucuresti ii povestea alteia din Ardeal ce urma sa se intample la “serviti, va rog”. Numai ca nu prea ii iesea, ca pierdea timp incepandu-le pe toate cu “no”. Gen, ” no, şî amu zâce câniele no, ham!”
sâmbătă, 21 august 2010
Argumentardare
Bate prostul cat e cald, dar nu cu arma lui, zic io, citandu-ma pe mine.
Pentru ca m-am trezit prost-, dar foarte prost-dispus in dimineata asta, azi ne luam de lume. Chiar n-am cum sa nu, uite, e sambata dimineata si eu m-am trezit mai devreme decat intr-o zi de munca. Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu! Ce vroiam sa spun: io-s perfect de acord ca uneori, unor oameni poti sa le spui direct, sincer si la obiect “esti prost” fara niciun regret pentru tot restul vietii decat daca vin ei dup-aia pe la spate si te lovesc cu ceva contondent la ureche.
Fiecare om mai spune cate o prostie in viata, daca nu e surdomut, autist sau pacient in coma de gradul IV. Cand vorbeste prostii, io categorisesc omul dupa un singur criteriu: daca il cunosc suficient de bine sau nu. Si aplic una dintre urmatoarele: nu-l cunosc – ii dau o sansa, ii explic unde-a gresit. Il cunosc suficient incat sa-mi dea impresia unui om cat de cat inteligent care-a comis-o, la fel, aplic tratamentul de mai sus si incerc sa-l aduc pe calea cea buna, nu-l fac prost, nu-l jignesc, il fac cel mult handicapat sau zdreanta. (Gluma cu Becali.)
Ei, dar daca-l cunosc si cred ca-i prost si ma fute la icre cu tembelismele lui, ii zic direct ca-i prost si-mi vad de viata mea. Asta, desigur, daca nu am motive sa ma incadrez la alineatul 1, ala cu datul la tâmplă ulterior. Caz in care il trimit in pula mea in gandul meu si ma indepartez de zona exploziei, sa nu ma ia flama de prostie si pe mine. Niciodata, dar niciodata n-am sa folosesc ca argument clasicul romanesc “tu vorbesti, ma??? Nu vezi ce faţă de prost ai???”. Cum am vazut io intr-o postare la cineva.
Pentru ca trebuie sa ne poata deosebi cumva lumea de langa noi, pe mine si pe prost, adica.
Pentru ca m-am trezit prost-, dar foarte prost-dispus in dimineata asta, azi ne luam de lume. Chiar n-am cum sa nu, uite, e sambata dimineata si eu m-am trezit mai devreme decat intr-o zi de munca. Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu! Ce vroiam sa spun: io-s perfect de acord ca uneori, unor oameni poti sa le spui direct, sincer si la obiect “esti prost” fara niciun regret pentru tot restul vietii decat daca vin ei dup-aia pe la spate si te lovesc cu ceva contondent la ureche.
Fiecare om mai spune cate o prostie in viata, daca nu e surdomut, autist sau pacient in coma de gradul IV. Cand vorbeste prostii, io categorisesc omul dupa un singur criteriu: daca il cunosc suficient de bine sau nu. Si aplic una dintre urmatoarele: nu-l cunosc – ii dau o sansa, ii explic unde-a gresit. Il cunosc suficient incat sa-mi dea impresia unui om cat de cat inteligent care-a comis-o, la fel, aplic tratamentul de mai sus si incerc sa-l aduc pe calea cea buna, nu-l fac prost, nu-l jignesc, il fac cel mult handicapat sau zdreanta. (Gluma cu Becali.)
Ei, dar daca-l cunosc si cred ca-i prost si ma fute la icre cu tembelismele lui, ii zic direct ca-i prost si-mi vad de viata mea. Asta, desigur, daca nu am motive sa ma incadrez la alineatul 1, ala cu datul la tâmplă ulterior. Caz in care il trimit in pula mea in gandul meu si ma indepartez de zona exploziei, sa nu ma ia flama de prostie si pe mine. Niciodata, dar niciodata n-am sa folosesc ca argument clasicul romanesc “tu vorbesti, ma??? Nu vezi ce faţă de prost ai???”. Cum am vazut io intr-o postare la cineva.
Pentru ca trebuie sa ne poata deosebi cumva lumea de langa noi, pe mine si pe prost, adica.
joi, 19 august 2010
Daruire
Ca sa vedeti ce inseamna dragostea de munca pentru unii: directorul executiv de-aici tocmai a venit la birou cu mana rupta. Ma vede la compilator si zice:
- Pai tu n-ai plecat? Ca incep baietii sa zugraveasca…
- Da, dar incep din camera cealalta, mai am timp de niste chestii…
Sa-ti vina sa lacrimezi, nu alta.
- Pai tu n-ai plecat? Ca incep baietii sa zugraveasca…
- Da, dar incep din camera cealalta, mai am timp de niste chestii…
Sa-ti vina sa lacrimezi, nu alta.
luni, 16 august 2010
Nu ignorati motociclistii!
In mod normal, postarea asta ar fi trebuit sa inceapa cu un clip de pe youtube care mi-a placut mie. Da' cica e "leim" sa pui pe blog filmulete, asa zice lumea pe net. Dar cum noi nu credem aici, la samoreu, in blogosfere, blogocuburi si blogotetraedri sau cum s-or fi scriind, discutam putin. Dupa care punem clipul la urma, na. Sau link, ma mai gandesc.
Deci, ce vroiam sa va rog. Destul cu nepasarea. Destul cu iresponsabilitatea. Hai sa nu-i mai ignoram pe motociclisti. Nu fiti fraieri si nu-i mai treceti cu vederea. Filmati-i. Filmati-i cat de des puteti, ca uite ce virale frumoase fac. Si puteti sa-i filmati la fel si pe toti handicapabilii care zic ca nu viteza ucide - alti altruisti, altii donatori profesionisti de organe si aia.
Si acum, maestrii:
Deci, ce vroiam sa va rog. Destul cu nepasarea. Destul cu iresponsabilitatea. Hai sa nu-i mai ignoram pe motociclisti. Nu fiti fraieri si nu-i mai treceti cu vederea. Filmati-i. Filmati-i cat de des puteti, ca uite ce virale frumoase fac. Si puteti sa-i filmati la fel si pe toti handicapabilii care zic ca nu viteza ucide - alti altruisti, altii donatori profesionisti de organe si aia.
Si acum, maestrii:
miercuri, 11 august 2010
Simboluri
Faza misto ieri in Alba Iulia. Orasul, nu piata din tabloul din asfalt patat cu tigani si caini si mahalagii numit Bucuresti. Merg la un muzeu (da, noi, astia, mai studiem si altceva in afara de afise cu preturi la Tuborg). Acolo, cumătru’ cu care eram, mai hâtru din fire, le ia la misto p-alea:
- Duamna, da’ ce cauta simboluri romane (nu române – n.r.) pe creioane aicişa, noi am fost ocupati la greu de austro-ungari, nu de romani…
- Domnule, va rog frumos, deci, noi, in orasul nostru, detinem unele dintre cele mai importante dovezi ale etnogenezei poporului romanesc, ale simbiozei dintre daci si romani, aici gasiti poate cele mai frumoase vestigii ale ocupatiei romane si ale prezentei lor civilizatoare pe aceste meleaguri. Ele fac parte integranta din istoria noastra si le gasititi la tot pasul, ca niste adevarate probe ale existentei unei asezari civilizate in aceasta zona din cele mai vechi timpuri. Reale simboluri ale orasului Alba Iulia. Chiar in centru, daca mergeti, veti gasi ruinele castrului roman.
- Pai, cam unde gasim aceste simboluri ale orasului?
- Langa Romtelecom!
- Duamna, da’ ce cauta simboluri romane (nu române – n.r.) pe creioane aicişa, noi am fost ocupati la greu de austro-ungari, nu de romani…
- Domnule, va rog frumos, deci, noi, in orasul nostru, detinem unele dintre cele mai importante dovezi ale etnogenezei poporului romanesc, ale simbiozei dintre daci si romani, aici gasiti poate cele mai frumoase vestigii ale ocupatiei romane si ale prezentei lor civilizatoare pe aceste meleaguri. Ele fac parte integranta din istoria noastra si le gasititi la tot pasul, ca niste adevarate probe ale existentei unei asezari civilizate in aceasta zona din cele mai vechi timpuri. Reale simboluri ale orasului Alba Iulia. Chiar in centru, daca mergeti, veti gasi ruinele castrului roman.
- Pai, cam unde gasim aceste simboluri ale orasului?
- Langa Romtelecom!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)