M-a făcut cu ou și cu oțet într-un comentariu o fostă colegă, ajunsă învățătoare, că de ce îmi trag eu cu părerea despre protestele lor și-mi explica, dom'le, cât de grea e munca de intelectual în Educație la stat. Îmi venea să-i răspund pe loc. Și m-am stăpânit, n-am vrut s-o fac atunci, la nervi, dar am s-o fac aici: păi, dacă-i așa de grea și de injust tratată munca acolo, să vină cu mine intelectuală la privat, să se facă și ea redactor șef pe la niște reviste, să plece acasă numai pe la 3 noaptea fără bani în plus, fără sporuri, să stea cu sabia lui Damocles deasupra capului, că pentru un cuvânt înțeles greșit poate fi dată în judecată, poate să-și piardă pe loc jobul și-i pot fi cerute milioane de euro, să uite ce-s alea sâmbete sau duminici, să-i moară colegii de infarct la 40 ani, să fie plătită cu te miri ce și mai nimic - asta, dacă își amintesc patronii s-o plătească și dup-aia să-mi mai explice o dată cât e de grea munca de intelectual la stat.