Deci, trăgeam, că eram la tir prin clasa a patra. Băi, și vine o colegă mai mare sau instructor, ce era ea. Trebuia să schimbe țintele, să vedem ce am făcut, și să le înlocuiască.  Și un dement de lângă mine trage fix atunci și o nimerește în picior. În mod normal, fiind în dreptul țintei lui, trebuia să o nimerească în cap. În afară de timing sau discernământ, vă dați seama ce bine trăgea ăla. N-a murit nimeni, nici nu prea avea cum.Și a sunat alarma. De la biroul poligonului. Ne-am uitat unii la alții, ne-am încărcat armele și am mers să vedem care-i treaba. Armele noastre erau o glumă. Trăgeam cu diabolouri din alea mici de plumb, ca să omori pe cineva cu așa ceva trebuia să iei pușca de țeavă și să îl bați cu ea până te plictiseai. Pur și simplu ne-a anunțat antrenorul că taică-su, adică celălalt și cu el aveau altă treabă și că antrenamentul s-a terminat pe ziua aia.