La un moment dat, muierea de pe vremea aia spune la o ceartă:

-Tu vrei să-ți dau un cap în gură?

Era nervoasă,. Își dorea ea să fie smardoaică.

-Poftim?

-Tu vrei să-ți dau un cap în gură?!

Eram campion de arte marțiale pe atunci, specialitatea mea erau eschivele, dacă încerca ceva fără voia mea nu putea să facă nimic, vedeam instantaneu și eram într-o fracțiune de secundă în spatele ei și ultimul lucru pe care ți-l dorești într-o luptă e să te trezești cu spatele la adversar. Dar m-a distrat tare de tot ideea aia, chiar eram curios despre ce s-ar fi putut întâmpla. Am spus:

-Hai, dă-mi un cap în gură.

Și am stat să îmi dea un cap în gură. După câteva secunde, râdeam cu lacrimi.Am întrebat-o:

-Ce faci?

-Îți dau un cap în gură, nu ți-am zis că îți dau un cap în gură? 

De fapt, ea mi se freca cu fruntea de barbă, asta înțelegea ea prin cap în gură. Dar nici n-am vrut s-o învăț, că cine știe ce idei îi mai veneau. Oricum, era o din aia... Naivă de dădea în gropi.Într-o seară, la o distracție, i-am spus:

-Zi și tu o înjurătură.

-Ăăă.... mmm... 'tu-ți pvla mă-tii!