Pfoai, și-n timpul meu liber, pe la 9 ani, citean "Desculț" sau ceva de genul ăsta, de Zaharia Stancu. Pe ascuns, că ai mei mă puneau să învăț matematică, nu știu, poate își doreau să ajung vreun președinte de țară. Stăteam cu culegerea de Gheba pe birou și cu literatura pe genunchi, palmată. Dar m-a luat gura pe dinainte. Că era un episod în cartea aia în care țăranii erau puși de boieri să poarte botniță la cules de struguri, să nu-i mănânce (a propos, am prins și eu practică pe vremea comunismului, într-a cincea. Dar am prins bine, am fost pus la cules de struguri, p-ăia de masă îi zdrobeam în pungi, îi lăsam la soare toată ziua și-i făceam must, alții au ajuns la cules cartofi).

Dar, impresionat de ce scria în cartea aia, m-am dus la taică-miu:

-Tată, tu știai că pe vremuri boierii îi puneau pe țărani să poarte botniță la cules, ca să nu mănânce struguri?

Bătrânu' era ofițer în armată, deci, obligatoriu membru de partid comunist, secretar cu propaganda în unitate la el. Știți ce mi-a zis?

-Tată, botniță mai mare decât comuniștii ăștia nu ne-a pus nimeni niciodată.