sâmbătă, 1 martie 2014

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXXIV)

El și ea

El și ea erau împreună. Nu recunoștea niciunul, dar erau împreună. El stătea la ea deja, făceau o grămadă de chestii împreună, inclusiv sex. Erau împreună. În ziua aia, totuși, parcă era ceva în aer. Venise și o prietenă de-a ei la ei. El stătea între ele, pe canapea, în fața mea. Ce urmează depășește, în general, capacitatea de înțelegere a omului normal, iar ăsta-i doar începutul. La un moment dat, el se întoarce și începe să se sărute cu limbi cu prietena ei. Deci, nu cu prietena lui. Cu prietena ei. Eu mi-am inventat ceva de făcut și mi-am luat drum, bucurându-mă în sinea mea pentru ei și pentru gangbangul care se pregătea. Așa mă gândeam eu.

Dar nu. Peste vreo oră mă sună ea. Cam plânsă, din ce-mi dădeam seama. Îi dăduse p-ăia afară din casă. Ce se întâmplase? Și ea se simțise și plecase prin vecini, să-i lase pe prietenul ei și pe prietena ei liniștiți (v-am zis deja că-i greu de înțeles asta). Numai că în vecini a dat peste fostul ei prieten și dă-i și ceartă-te. După care, montată bine, vine acasă și încearcă și ea să se bage-n pat lângă prietenii ei. Prieteni care i-au răspuns simplu: nu. N-o să comentez pe marginea poveștii, o las așa. Un singur lucru mai zic: la săptămâni după episod, el cu ea încă nu se despărțiseră de tot, dar și el, și prietena ei i-au spus că ce s-a întâmplat e vina ei.

Niciun comentariu: