15 ani să fi avut? Da, cam 15, că eram între a noua și a zecea. Mergeam noi pe jos între două localități, pe undeva prin munți și ne-a prins o ploaie din aia de toată frumusețea, de vară, torențială, cu fulgere, tunete, trăsnete, tot tacâmul. Ne-am adăpostit într-o stație de autobuz pe unde nu trecea niciun autobuz și ea zice:

-Dă-ți tricoul jos, nu vezi că ești ud leoarcă?

Cu mintea de azi, i-aș fi răspuns la modul următor:

-Îmi dau tricoul jos dacă îți dai și tu tricoul jos. Că și tu ești udă.

Dar la etatea aia eram prea fraier ca să mă gândesc atât de departe. Nu zic că azi aș fi mai inteligent, nu zic că nu-mi plăcea de ea, dimpotrivă, eram în cap după dumneaei. Dar atât s-a putut. Și nu zic nici că nu m-am gândit la prostii. Dar. Dau tricoul jos. Ea:

-Ce coș ai pe umăr! Dă-te mai așa să ți-l storc!

Și stăteam acolo, eu cu o fată de care îmi plăcea, doar noi doi, singuri pe o rază de doi kilometri, puteam să facem orice, că nu ne vedea nimeni și ce făceam noi era să îmi stoarcă ea un coș și eu să privesc așa, în ploaie și să mă gândesc "ce romantic!".