miercuri, 30 octombrie 2013

Antireclama zilei

Nu, nu ne mai luăm și noi de tanti fata lu' actoru' care ne învață că în viață lucrurile free costă 9 euro. Dar avem o întrebare din partea cititoarelor: Ghiță, e adevărat ce se spune despre ciobani?

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Al doilea defect

Am și eu un mic defect, mic așa, ca mine, asta e, îl recunosc: sunt bețiv și paranoic. Și curvar. Și am fost la Cluj. Și la Cluj, pentru prima dată de când s-au schimbat banii, am agățat. Ciudat, pentru că nici înainte să se schimbe banii nu obișnuiam să agăț eu. Asta e, există și curvari timizi, ce să-i faci. Dar la Cluj... Nu știu, întotdeauna la Cluj a fost altfel. Am o problemă. Sau o stare de spirit, poate nu-i neaparat problemă. Dar soluție știu sigur că nu e. Procentual, în 99% din situații, dintre o blondă, o brunetă, o șatenă și o roșcată eu aleg o ardeleancă. O fi forma mea de masochism. Da. Asta-i problema. Eu aleg ardeleanca. Defectul e că stau în București.

vineri, 25 octombrie 2013

Străvechea artă a înghițiturilor mici (X)

Ai pierdut-o. Știu că suferi. Se vede. Dar e omenesc. În astfel de momente, durerea e normală. Dar va trece. Nu uita niciodată vorba asta: fiecare floc smuls din cur face să curgă câte o lacrimă.

miercuri, 23 octombrie 2013

Străvechea artă a înghițiturilor mici (IX)

REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Oare ce plm am făcut azi noapte de mă păzesc ăștia cu pușca de asalt? Dar nu-i asta, că e la feminin. Definiția mai aproape de adevăr e să ajungi să te rogi să bei o bere cu oamenii care îți spuneau că vor să-ți sugă pula. Sau na, dacă e la masculin, să ajungi să-i duci în spate pe oamenii care îți ziceau că bei.

duminică, 20 octombrie 2013

În rai, lumea umblă

Există destui nebuni pe lumea asta care susțin și cred în ideea că teritoriul României de azi a fost grădina Edenului la propriu.  Și ar putea fi  chiar așa, la o adică. Avem de toate. Cine mai are atâtea resurse ca noi? Statistic, doar Rusia, America și încă vreo alte câteva zeci de țări, dar nu asta contează, alea-s doar statistici. Important e că și în rai lumea era analfabetă și nu avea autostrăzi, dacă ne luăm după biblie. Uite, avem ceva în comun cu raiul, totuși.

Știu, o să ziceți că ajung, încet, să mă iau de ăia care protestează acum anti gaz și anti aur. Dar o să greșiți. Nu-s specialist în gaze și cu siguranță nici în aur. Cu siguranță nici măcar unu la o mie dintre protestatari nu sunt, mulți probabil nu știu exact nici în ce județ sunt niște localități pentru care protestează. Am da-o de la egal la egal, niște română mai știu, m-aș descurca. Dar ar fi o discuție irelevantă oricum. Pentru că la cât furăm noi, nu ne-ar ajunge nici 100 de Roșii Montane și 100 de județe Vaslui.

De-asta, discuția despre astea două subiecte mi se pare deja marginală când vorbim de noi. Uitați-vă la Japonia ce bogății naturale are: tzunami, cutremure, bombe și accidente nucleare.Și unde e. Și e primul exemplu care-mi vine în cap. Deși cred că mi-a mai venit și alte dăți. Nu la resurse e problema. Oricum, am și eu o întrebare pentru guvernanți: cu ce suntem "mai independenți" dacă în loc să importăm de la alții exploatează alții la noi? Problema-i la popor.

De aia, ceva tot pot să le reproșez ălora care protestează "pentru" un nume de localitate, oricare ar fi el - nu vi se pare că sunteți cam mărginiți când vă închipuiți că soarta țării voastre stă fix  în ce se întâmplă la Malu cu Cioate? Bucăți întregi din țara asta lipsesc, milioane de oameni și-au luat lumea în cap și voi faceți panaramă pentru niște găuri în pământ. Cu gândul ăsta am ales să merg azi la mitingul pentru Basarabia și trebuie s-o spun, a fost cea mai frumoasă zi pentru mine din ultimii 15 ani de București. Poate singura cu adevărat frumoasă. Pentru că eu cred că așa umblăm la popor și basarabenii NU sunt aceiași cu cei din Vaslui, chiar dacă ultimii au devenit peste noapte populari, ca bețivul care și-a amintit un banc.

Mă uit la oamenii care protestează pentru, care-i de fapt împotriva unor treburi. Bun, nu le facem. Dă-le-n morții mă-sii de resurse. Bag pula-n ele. Pentru mine oricum cea mai importantă resursă a unui neam sunt oamenii. Și nu știu, poate n-ați avut timp să observați cât vă conduceați familia sau cunoștințele la avion, dar în afară de milioanele de emigranți ne mai lipsesc niște milioane de români - ăia din Basarabia. Oameni care ar putea să facă diferența. Pe lângă chestia asta, protestele de zilele astea mi s-au părut ca niște certuri între unii pe pământ, ca printre arghelenii lui Rebreanu. Nu știu, ei or fi iubind pământul, dar eu îmi iubesc poporul.

Dacă de resursele naturale nu ne atingem și nu facem nimic nici cu poporul și nu ne unim, nu se întâmplă nimic. Vom trăi ca și până acum, în grădina lui dumnezeu, aici. Dar știți cum e în biblie. În rai, lumea umblă în curu gol.







sâmbătă, 19 octombrie 2013

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VIII)

Nu orice pas în față e un pas în direcția corectă. Faptul că ai explicații pentru toate nu te face un om mai bun. Când alegi să vadă lumea că alegi se vede.