Cu ursul (tot de prin Brașov)

 Chiar nu-l văzusem. Noroc cu vânzătorul:

-Îl lăsați pe domnul cu copilul în față?

-? A! Mă scuzați, nu v-am văzut, haideți cu Ursul, ă, asta, cu copilul...

-Nuuu, nu-i nicio problemă, lăsați...

-Ei, haideți!

L-am lăsat. Trebuia să-l las, na. Era greu. Cu o mână împingea căruțul cu copilul, cu ailaltă strângea la chiept un bax de Ursus, era complicat. 

Sămoară

-Să moară...!!!

-Să moară... ăăă...!!!

-Să moară...!!!

-Victore, nu, hai că zic eu, bă! 

Gălăgioasă și hlizită, cum îi șade bine unei găști de copchii de 7 ani pe lângă care treci pe trotuar, dar cam lipsită de inspirație. Deja mintea mea de antrenor se hlizea și ea, mă gândeam să-i învăț eu: "copii, corect și complet se spune <<să moară mama lu'  Dan Voicules...>>, dar n-am apucat, că mi-a rupt stream of consciousness-ul ăla mai mic, blond, ăla cu Victorul:

-IA! SĂ MOARĂ PIXELII DE LA TELEFON!!!

-HĂHĂHĂĂĂ!!!

Educată generație. 

Prea dimineață

Reporteriță în direct la teveu, acum 5 minute, pe plajă la Costinești, înconjurată de 5 copchii chiori de somn:

-Bablabla, oamenii au ales să, cutare-cutare, truisme-platitudini etc.:

-Cum vi se pare?

-Soare!

-Văd că sunteți o gașcă întreagă!

-Acum ne-am cunoscut.

-Se întâmplă la mare să faceți cunoștință așa, pe plajă? Se mai întâmplă sau e ceva ce fac tinerii mai nou?

-Ăăăă... Da.

-Vă duceți la concert diseară?

-Care concert?

-Cum a vi s-a părut drumul încoace?

-Păi, cu trenul. Cum să fie? Ne-am urcat în tren și în două ore am plecat spre Costinești.

-Tu. I-am auzit pe prietenii tăi aici spunând că e ziua ta.

-Da. 

-Câți ani faci?

-18.

-Oau! Și-ți faci, deci, majoratul la mare?

-În fiecare an! 

Ude și uscate

Gata, am închis toate geamurile, am tras toate draperiile, se poate dormi. După două zile de furtuni, a venit un soare și-o căldură... Partea bună-i că nu trebuie să ies din casă acum, în amiaza mare. Partea proastă e că furtunile au surpat drumul spre Poiană, unde mă duceam aproape zilnic. Acum voi putea să merg doar în zilele libere. Partea bună e că în următoarele două săptămâni sunt liber în fiecare zi. Partea proastă e că sunt liber ziua fiindcă în următoarele două săptămâni muncesc noaptea.