Bună, mă numesc Crysty și sunt un mincinos. Cel puțin, azi asta am fost, chiar de dimineață. Oricum îmi incepusem ziua sau îmi terminasem noaptea (sau invers) greșit: am răspuns la telefon la un număr necunoscut. Dar trebuia. Poate era Procuratura sau careva, că aștept un telefon zilele astea inclusiv de pe la ei și nu glumesc. Viața poate fi interesantă, ce pot sa zic. Minciuni, mă, aia pot să zic! Ăsta e nivelul, Ăsta e nivelul, uameni-buni-șî-inimoș. Deci, sună, răspund și o voce blondă care-mi cunoștea de cine dracului mai știe unde numele mă ia cu ceva gen:
-Dumnul Numedefamilie, avem plăcerea să vă invităm la conferința medicală NuȘtiuCeNuȘtiuCum...
Ați avut vreodată senzația aia după o noapte de cheauneală că răspunsurile din Univers vă vin în cap toate în aceeași secundă? Eu da. Din nou, că se mai întâmplă. Oscilam între un număr de posibilități de răspuns egal sau mai mare decât vârsta în ani a Planetei Pământ, toate se băteau pe limba mea. Primul și cred că al catraliardulea răspuns care amândouă odată au ieșit în evidență în îngrămădeala aia au fost că aș fi întrebat-o dacă i-a mai spus cineva vreodată că și-a ales cariera greșit sau (2) aș fi întrebat-o cu ce era îmbrăcată și i-aș fi spus adevărul - că eu eram dezbrăcat, în pat. Cu vocea mea de telefon aia tabagică, dură, aia care te face să-mi răspunzi cu "dumneavoastră" și să-ți închipui că am 2 metri. Că vocea mea la telefonu are efectul ăsta câteodată. Nu ca look-ul ăla al meu care te face să-ți ții poșeta mai strâns la subraț când mă vezi apropiindu-mă de tine pe stradă.
Și aș fi văzut unde ar fi putut merge conversația mai departe. Dar nu. O noapte de vânătoare online de prostitori-profitori, de inși-care-iubesc-copiii-prea-mult, de patriopați, de vânzători de ulei de șarpe, de fete de liceu care-ți vând un picior cu 100 euro, de lume care explică ce le face mamelor altora înainte să le îngroape și după ce le dezgroapă, de băieți care fac cățel la proțap și alți tipi bine, ce mi-a ieșit pe gură din acel stream of counsciousness din cap n-a fost adevărul:
-Bună ziua, știți, sunt în lift, putem să discutăm mai târziu?
Eram obosit psihic rău după atâtea nebunii, mă gândeam dacă să mă dau la ea, să mă iau de ea, să fac mișto de ea, nu mă puteam hotărî și, cel mai aproape, în cap îmi jucau variantele undeva între "sunt în pat, îmbrăcat" și "sunt în lift, dezbrăcat". Am mai povestit cum m-am întors acasă tot după o noapte din asta și când am băgat cheia în ușă a început să mă latre câinele dinăuntru și eu n-am câine? Dar despre asta, altă dată. Revenind. Ea mi-a răspuns:
-Vor participa din partea Asociației Cutare-Cutare...
Și-I-Am-Închis în mijlocul textului. Atâta s-a putut. Am mințit o femeie și am și dispărut ca măgaru-n ceață în mijlocul unei conversații care cine știe unde ar fi putut să ducă. Am fost un om rău? Nu știu, dar eu parcă nu eram așa. Cred că internetul m-a învățat.
Postări
