- Sărumâna, am venit să-l înscriu pe fiu-miu la clasa pregătitoare.
- Păi, stați să vedem dacă prinde loc.
- Păi ar trebui să prindă. Stăm fix aici, în cartier, are un frate mai mare într-a patra tot la școala asta, ar trebui să prindă.
- Nu știu, nu știu dacă prinde loc.
- Păi, câte locuri sunt?
- 100.
- Și el al câtelea e pe listă?
- Al zecelea.
vineri, 21 martie 2014
joi, 6 martie 2014
Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXXV)
Chiar eram curios cât timp putea să treacă de când cineva vechi din anturaj să țină un discurs cuiva nou în anturaj despre pula mea. Nici nu mai stau s-o iau de la capăt, ca să zic așa. Cert e că am vreo câțiva prieteni care, pentru niște bărbați straight, se gândesc cam mult la pulă.
sâmbătă, 1 martie 2014
Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXXIV)
El și ea
El și ea erau împreună. Nu recunoștea niciunul, dar erau împreună. El stătea la ea deja, făceau o grămadă de chestii împreună, inclusiv sex. Erau împreună. În ziua aia, totuși, parcă era ceva în aer. Venise și o prietenă de-a ei la ei. El stătea între ele, pe canapea, în fața mea. Ce urmează depășește, în general, capacitatea de înțelegere a omului normal, iar ăsta-i doar începutul. La un moment dat, el se întoarce și începe să se sărute cu limbi cu prietena ei. Deci, nu cu prietena lui. Cu prietena ei. Eu mi-am inventat ceva de făcut și mi-am luat drum, bucurându-mă în sinea mea pentru ei și pentru gangbangul care se pregătea. Așa mă gândeam eu.
Dar nu. Peste vreo oră mă sună ea. Cam plânsă, din ce-mi dădeam seama. Îi dăduse p-ăia afară din casă. Ce se întâmplase? Și ea se simțise și plecase prin vecini, să-i lase pe prietenul ei și pe prietena ei liniștiți (v-am zis deja că-i greu de înțeles asta). Numai că în vecini a dat peste fostul ei prieten și dă-i și ceartă-te. După care, montată bine, vine acasă și încearcă și ea să se bage-n pat lângă prietenii ei. Prieteni care i-au răspuns simplu: nu. N-o să comentez pe marginea poveștii, o las așa. Un singur lucru mai zic: la săptămâni după episod, el cu ea încă nu se despărțiseră de tot, dar și el, și prietena ei i-au spus că ce s-a întâmplat e vina ei.
El și ea erau împreună. Nu recunoștea niciunul, dar erau împreună. El stătea la ea deja, făceau o grămadă de chestii împreună, inclusiv sex. Erau împreună. În ziua aia, totuși, parcă era ceva în aer. Venise și o prietenă de-a ei la ei. El stătea între ele, pe canapea, în fața mea. Ce urmează depășește, în general, capacitatea de înțelegere a omului normal, iar ăsta-i doar începutul. La un moment dat, el se întoarce și începe să se sărute cu limbi cu prietena ei. Deci, nu cu prietena lui. Cu prietena ei. Eu mi-am inventat ceva de făcut și mi-am luat drum, bucurându-mă în sinea mea pentru ei și pentru gangbangul care se pregătea. Așa mă gândeam eu.
Dar nu. Peste vreo oră mă sună ea. Cam plânsă, din ce-mi dădeam seama. Îi dăduse p-ăia afară din casă. Ce se întâmplase? Și ea se simțise și plecase prin vecini, să-i lase pe prietenul ei și pe prietena ei liniștiți (v-am zis deja că-i greu de înțeles asta). Numai că în vecini a dat peste fostul ei prieten și dă-i și ceartă-te. După care, montată bine, vine acasă și încearcă și ea să se bage-n pat lângă prietenii ei. Prieteni care i-au răspuns simplu: nu. N-o să comentez pe marginea poveștii, o las așa. Un singur lucru mai zic: la săptămâni după episod, el cu ea încă nu se despărțiseră de tot, dar și el, și prietena ei i-au spus că ce s-a întâmplat e vina ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
