Un pic de încredere

Mă uitam acuma că am chei de la trei case din Bucureşti şi niciuna dintre case nu e a mea. OK, una dintre chei e, normal, de la casa în care stau, dar na, până la urmă atâta ar putea să facă şi proprietarul dacă tot îi plătesc chirie: să-mi dea şi mie cheia de la casă. Dar alealalte două? Se pare că e şi lume care mă găseşte suficient de OK ca să facă asta. Ironic e că ar trebui să am chei de la patru case (hehe, Cristean patru case). Dar fix p-aia de la casa mea de la Focşani n-am, c-a aplecat maică-mea din greşeală cu ea în Italia şi noi ne mai vedem anul viitor. Dar e în regulă, mă. Au alţii.

Poveste cu refugiaţi

Mă sună cineva şi-mi spune:
-Tu pleci şi schimbi avionul la Frankfurt, ai grijă că pentru bărbaţii cu barbă durează mai mult cu jumătate de oră intratul în Germania din cauza teroriştilor arabi. Te iau, te identifică, te amprentează, vezi ce faci, heheh...
Şi-mi amintesc şi eu că şi el are drum la Oktoberfest fix când plec şi eu în Belgia şi-i răspund:
- Râzi tu de barba mea, da, dar în locul tău mi-aş face şi eu probleme la Munchen. Sau nu ştiu, m-aş îmbăta ultrarapid şi n-aş sta mult la festival, aş prefera să vizitez mai mult împrejurimile. Că 40.000 sirieni s-au dus fix în Bavaria şi am auzit că la unii dintre ei le plac locurile aglomerate...

Avancronică de meci

Diseară, 22 de mediocri vor încerca să demonstreze că ţara din care sunt e mai puţin înapoiată decât a celorlalţi. Cum? Dănd şuturi într-o beşică. Pe partea cealaltă, nişte telespectatori vor trăi cu impresia că ce se întâmplă între alţii care joacă fotbal are cumva vreo legătură cu ei.