joi, 24 iulie 2014

Diploma

Încă o chestie mă distrează în ultima vreme: datul ochilor peste cap și spusul dooomnule, o diplomă nu mai e ce-a fost odată, acum are diplome thată lumea. Da, eh. Dar eu zic nu, eh. De ce să n-aibă? Dacă-și permit? Treaba lor. Și eu am venit acasă într-o zi între cel de-al 17-lea și cel de-al 18-lea an de școală și m-am uitat foarte nedumerit la teancul meu de diplome, pentru că nu-mi aminteam să mă fi întrebat cineva ceva anume despre ele la interviul la care tocmai fusesem. Nu m-au întrebat câte am, pentru ce sunt, dacă le am de-aici sau din alt loc, unde-am terminat, de ce am terminat, nimic din toate astea. Pur și simplu s-au uitat la mine să vadă dacă respir, puțină conversație, mai mult despre vreme și poftim mata (sau poftim dumneavoastră, nu mai țin minte) și scrie-ne un text despre x. A, și poți să traduci și chestia astalaltă din engleză? Da, pe mail e bine. Ura și la gară. Am băgat teancul pe care stătea diploma mea de licență (de care fusesem atât de mândru, ar fi trebuit să zic, dar tot ușurat că nu mă mai fvtea maică-mea la cap zic) într-un dulap cu intenția de a uita de ele și m-am apucat de scris și de tradus.

Și uite-așa, câteva zile mai târziu, din toate florile din lume eu am luat interviul. Încă nu mă întrebase nimeni dacă am terminat măcar opt clase. Asta s-a întâmplat mult mai târziu, când s-au hotărât și ei să-mi facă carte de muncă. Dar asta-i altă poveste. Din povestea asta de acum ce-ar trebui să reiasă este nu faptul că n-ar fi avut legătură școala cu faptul c-am fost eu în stare să scriu un text și să traduc un altul. Ci faptul că la mine diploma n-a contat. Puteam să vin direct de la sapă dacă știam să fac alea două chestii. Sigur, e doar un exemplu, iar eu dau câteodată exemple și le și explic ca la handicapați, am constatat că e cazul de multe ori. Dar arată că deși lucrurile s-au schimbat, nu s-au schimbat neaparat în prost. Mie cel puțin mi se pare că sistemul ăsta încurajează performanța la muncă, nu stă să admire ce-ai facut tu prin liceu sau facultate. Și oricum, ăia care se plâng că diplomele-s prea multe și că acum au și alții regretă, fapt, tot un sistem în care nu conta diploma. Păi, și ce conta, o să ziceți.

Simplu: media. O medie putea să-ți decidă tot restul vieții. Și era așa de relevantă încât când ajungea absolventul de Poli în fabrică ascundeau ăia șuruburile și glașpapirul de el să nu se accidenteze. Un sistem aberant, bazat pe cât de bun ai fost tu la reținut de prin cărți, care punea un om să decidă soarta altor oameni doar pentru că fusese olimpic la chimie în școală. În loc să-l pună, dracului, să facă chimie în continuare. C-a avut note bune. Un sistem pe care țăranii cu patru clase și intelectualii lor, adică tractoriștii, îl fentau înscriindu-se în partidul comunist român, apoi în miliție sau securitate, după care-și echivalau școala de la Băneasa cu facultatea de Drept, iar unii dintre ei sunt avocați și în ziua de astăzi. Vă dați seama ce impostură? De-asta zic. Lumea aia s-a terminat în 1989. Nu ne mai batem nici în diplome, nici în medii. În lumea asta de acum, toată lumea cu diplomă stă la coadă ca toți ceilalți.

Niciun comentariu: