Patrioţii

*Text care urmează să apară într-una dintre revistele cu care lucrez

Pe unul dintre site-urile noastre a apărut recent o ştire despre un tren care a deraiat. Era al cincilea într-o lună, deci, nimic neobişnuit până aici. Singurul lucru de mirare a fost că nu a murit nimeni. Ar putea apărea întrebarea de ce ar publica o organizaţie de presă care se ocupă de poligrafie o ştire despre trenuri. Răspunsul este simplu: trenul respectiv avea în compunere 20 vagoane pline cu hârtie. Ca să dăm o dimensiune întâmplării, putem apela la cifre: unul dintre cei mai mari producători de hârtie şi carton din ţara noastră, probabil cel mai mare, scoate pe poartă lunar, în medie, 40 camioane de marfă.

Dar acest articol nu este despre poligrafie. Este despre noi toţi. Cea mai simplă explicaţie pentru faptul că nu au existat morţi în respectivele accidente este aceea că se circula foarte încet. Viteza mare ucide, lucru uitat destul de des de şoferii din România, din păcate. În acelaşi timp, viteza mică ucide şi ea. Ucide afaceri. Strangulează pe oricine produce ceva în ţara asta şi are nevoie de transport de la A la B. Şi nu, nu vorbim despre celebrul metru de autostradă, pentru că nu doar autostrăzile sunt problema, aşa cum ilustrează şi exemplul cu trenurile. Problemele sunt mai multe.

Dar să discutăm un pic despre responsabili, despre cei care ne-au adus aici. Despre politicieni. Vin europarlamentarele şi majoritatea covârşitoare a candidaţilor se bat cu cărămida-n piept că ei sunt patrioţi. E incredibil. Să spui votaţi-mă că sunt patriot e ca şi cum i-ai spune soţiei iubeşte-mă că sunt bărbat. Orice om de bună credinţă îşi iubeşte ţara. Dar asta nu îl face demn să o conducă sau să o reprezinte. Şi oricum acest gen de slogan e o aberaţie, nu te duci la Strasbourg să dai legi pentru România, te duci acolo să dai legi pentru toată Europa, pentru vreo 30 ţări, că deja nici nu mai ştim câte vor mai fi.

Toţi suntem patrioţi, mai ales cei care nu candidăm pentru nimic. Cei care vrem doar să muncim. Că în primul rând muncind faci ceva pentru patria ta. Dar devine din ce în ce mai greu să fii patriot când vezi că eşti sabotat de propria ta ţară. Dacă aceşi domni politicieni vor să facă ceva pentru România, de ce vor să o facă tocmai din Belgia pe salarii imense şi nu au reuşit până acum să facă nimic aici, în ţara lor pe care o conduc, pe care susţin că o iubesc atât de mult? Până când se vor rezolva problemele cu infrastructura, cu siguranţa, cu predictibilitatea pentru mediul de afaceri, pentru cei care fac bani în şi pentru ţara asta, mi-ar plăcea să nu mai aud cuvântul patriot din gura unor politicieni.

Până când nu se rezolvă aceste probleme, acest cuvânt, patriot, vorbă pentru care au murit moşii şi strămoşii noştri, rămâne o vorbă goală.