Băiat fin

Un italian de vreo 55 ani vizitează un sat din nordul ţării noastre. Familia de moldoveni îl primeşte foarte bine, îi dau ce au ei mai bun, lui îi place la nebunie. Doar bariera de comunicare era o mică problemă, una mică, pentru că el venise cu translatori. La un moment dat, fiul familiei, genul de tip de peste 40 ani care încă stă cu părinţii şi cunoaşte tot ce scrie pe etichetele de la fiecare sticlă de băutură de la bodega din sat decide să ia problema în mâini. La propriu. Îl ia de după gât pe italian ca pe un vechi prieten (italianul era medic chirurg) şi îi spune, arătând spre sine:
-Băiat fin.
Italianul zâmbeşte, dar dă din cap a nedumerire.
Fiul zice din nou:
- Băiat... fin.
Italianul nu înţelegea o iotă. Dar măcar era dispus să asculte. Eram acolo, ce greu mi-a fost să nu râd. Fiul nu se lasă:
-B ă i a t    f i n.
Până la urmă, am tradus eu.