Că tot vorbeam despre lipsuri. Ne jucam prin parc eu, frate-miu şi Jachetă. Deşi stăteam peste drum unii de alţii, nu am aflat niciodată cum îl cheamă de fapt, pentru că nici nu a stat mult, tac'su a pierdut rapid apartamentul la barbut şi s-au mutat. Dar tot aşa, era o zi de vară şi eil zice:

-Hai acasă.

-Păi?

-Hai acasă, că mă c*c pe mine.

/-Păi, suntem în parc, dă drumul la problemă.

-Nu, mă, că nu pot aşa.

Bine, m'. Dar dup-aia ne întoarcem, da?

Şi plecăm. El:

-Frate, nu ştiu ce m-a luat, a făcut maică-mea o tocăniţă bună aseară, am mâncat cu poftă şi uite,nu o mai duc, e containerul ăla de gunoi, mă duc în spatele lui şi hiii, m-am c*cat pe mine! Aşa era, avea nişte shorts şi nişte tenişi pe el şi c*catul i se scurgea pe picior.

Tot drumul până acasă, frate-miu a râs ca un isteric. Şi ăsta îi spunea:

-Băi, nu mai râde. Nu mai râde că te bat!

Nimic. Ajungem, noi mergem la noi, el se duce la el şi după un timp ne trezim cu dumnealui la uşă:

-Mă, nu curgea apa, m-am spălat cu sifon.