Agatatul si materialismul

M-a inspirat o discutie lansata de baiatul asta in ce priveste agatatul si aspiratiile noastre in materie de ce vrem sa futem. Suntem niste ipocriti daca vrem sa spunem ca unii/unele vor sa futa creiere, iar altii/altele vor sa futa masini.

Teoretic, e simplu: unii vor sa futa, altii vor sa futa si sa mai si schimbe doua vorbe intre partidele de futut. Asta, ca sa nu ne ascundem dupa deget. Problema, sau intriga, daca vreti, e una care nu tine numai de agatat: cu cat grija zilei de maine devine grija zilei de poimaine, raspoimaine si pana la urma dispare, cu atat iti permiti sa ai mai multe principii. Adica ai vrea si frumoasa, si desteapta.

Numai ca la noi e invers. Si nu numai ca e invers, mai e si un cerc vicios. Cu cat ai bani mai multi, cu atat vrei sa futi mai mult(e). Mintea? Nu conteaza. Iar fetele care intra in chestia asta (din prostie sau nu) si belesc ochii dupa masini de parca le-ar fute masina, nu soferul, incurajeaza alergatura barbatilor dupa marci si motoare mai scumpe. Ca daca ar sta sa le futem in cutii de carton, nu ne-am mai cumpara vile si cai-putere. Cam greu de citit si de filosofat in conditiile astea, nu?