Provincialii (II)

- Deci, aici coborâm și-ncolo e piața 1 Mai, mai luăm ceva o stație.
- E, mergem pe jos, că de-aicea știu, am mai fost cu mama când a venit la diabet.

Un ascet

12:00. Eu tocmai m-am întors, c-am coborât după două sticle de vin. Sunt un destrăbălat, știu. La Maxbetul din față e schimb de tură sau ceva și e coadă la propriu. E plin de cocalari care așteaptă la rând să se ruineze. Au vârsta mea. Mă simt ca un sfânt pe lângă ei. Mă simt la fel de binecuvântat spiritual cât se simte Becali când trece pe lângă un boschetar fără bani. Un sihastru. Pe lângă ei eu aș trebui predat la școală. Subiect la BAC.

Aniversarea

Stați așa, să nu uităm: astăzi se împlinesc 23 de ani de la alegerile din 90. Alea, știți voi. FSN 67%. Nu e vina mea dacă sună familiar. Mă, văd că voi nu evoluați, asta vroiam să zic. Dar dacă voi nu și nu și vă complaceți în postura de plăvani, m-am gândit să facem ceva util cu politicienii, măcar. Să-i punem să facă educație, gen. Fiți atenți: luăm niște monitoare din alea mari, frumoase și niște playere. Le facem așa, niște sisteme pe care rulăm numai documentare. Le facem și o alimentare din aia deșteaptă, cu panouri solare, cutare-cutare, pac-pac. Și punem sistemele astea în niște care din alea de lemn, românești, tradiționale, dăm drumul la filme, după care punem la jug niște politicieni și îi mânăm prin oraș.

Adevăratul verdict

OK, m-am enervat mai devreme cu dosarul transferurilor, la fel ca toată lumea, mă gândesc. Urmează decizia în dosarul terenurilor lui Becali. Hai să vă zic de ce e mai importantă povestea cu gigi decât aia cu și mai nebunii lui veri: e vorba de prejudiciu. Ăia sunt judecați pentru un prejudiciu de niște milioane de dolari mari și lați. (Paranteză, la televizor toți țăranii parveniți sunt prezenți la declarații mai ceva ca superstarurile de la TED.) În dosarul terenurilor, prejudiciul este și mai interesant, pentru că la un moment dat becali era MILIARDAR de la terenuri. Acuma, România are nevoie de avioane, bineînțeles, pentru MApN. Așadar, cel mai simplu lucru să facem rost de banii ăia, miliardul ăla de dolari pentru avioane, ar fi fost să vindem terenurile alea. Dar nu mai putem. Astăzi nu e vorba de scăpat de niște ciobani mafioți. E vorba de ceva ce vom plăti toți, faceți un calcul simplu, dă vreo 500 de euro de persoană, mare, mică, proastă, deșteaptă, minoră sau interzisă, nu contează. Pentru că terenurile alea nu mai sunt ale noastre, banii tot trebuie să-i dăm și de-aia vreau să facă și cineva pârnaie, măcar să ne distrăm și noi, că verdictul adevărat e că oricum plătim cu toții.

TV

Mi-era frig și-am luat o bluză de-a gagică-mii pe mine. Așa-mi trebuie, dacă m-am uitat aseară la Eurovision.

Și

"- Și ce planuri de viitor aveți?
 - Să continui să beau."

Am un nici nu știu cum să-i spun, că nu mă mai recunoaște. E barman, oricum. Acum vreo decadă, eu eram barman și el bea la mine. Am trecut și anul trecut pe la terasa lui din Herăstrău și nici atunci nu m-a recunoscut. Îmi fute niște priviri goale când mă vede de nu-ți vine să crezi că am fost unii pe la alții pe acasă. Am să știu că am băut prea mult când nici eu n-o să-l mai recunosc pe el. Mă gândesc să-l folosesc așa, ca pe o unitate de măsură pentru scleroză.