M-am săturat să ma bălăngănesc

Există o categorie de participanți în traficul bucureștean care merită bătuți cu multifuncționala: ăia care se bagă în fața tramvaiului, că știu ei că încetinește. Și ăla chiar încetinește. Ca Schumacher. Și uite-așa mai dai un cap de o bară sau mai primești o mână în buzunar de la un șuț sau o mână pe pulă de la vreo babă. Mâna asta pe pulă în aglomerație deja devine leit-motiv, o să-mi pun un tricou cu NU SUNT CIUNG, scris mare, să vadă toate fetele peste 65 de ani. Să mor io, după ce or să-i mănânce scaunul de sub cur câinii vagabonzi lui Oprescu și cumpăr eu cu pungi funcția lui, o să îi pun pe vatmani să facă concurs care ia mai mulți proști care nu le dau prioritate. Să învețe să accelereze, nu să frâneze, că și noi ne grăbim, nu? Să-și noteze victimele pe tramvai, ca aviatorii pe avion:

Portiere               ^^^^^ ^^^^
Mâni/Picioare     ||||| ||||| ||
Mortăciuni          +++
Mircea Lucescu  X

Focșani.2013.Vara

Încep în spiritul postării de mai devreme: băi, la Focșani pot să văd cerul;

În rest, rămâne cum am stabilit când am plecat de-aici acum 15 ani: în taxi miroase tot a futai cu țărănci;

Am primit trei mâini pe pulă din greșeală (sau cine știe) în aglomerația din piață. Mă întorc, c-am uitat să iau pătrunjel și leuștean. Vă anunț când am terminat;

va urma

Ce m-a emoționat pe mine

Urșii, frate. Am fost la rezervația de urși de la Zărnești. Bine, n-am fost chiar așa, doar să mă mir și să plec acasă ca prostu'. Am fost să testez în natură niște aparatură foto din aia nesimțită. Poate dacă nu mi-e lene până la sfârșitul postării pun și vreo două poze, să vedeți ce scule au stricat ăia pe mine. Și ce scule!!! Le-am luat pe proces verbal și după ce-a scris ăla 25 acolo, în drept la prețul obiectivului, la urmă nu mai termina cu zerourile, am crezut că nu mai văd bine. La 25.000 ron s-a oprit, totuși, dar în momentul ăla deja îmi spuneam că dacă scap cumva aia-n țarc, tre' să învăț instant să fut ursoaice, și-așa erau în călduri. Oricum, fără obiecte nu mă întorceam, mă mutam cu urșii.

Care urși o duc foarte bine, am uitat să vă spun. Cel puțin așa, la prima vedere, până afli că toți sunt castrați. Sunt castrați toți masculii, adică, ce pvla mea, că-i democrație. Bine măcar că nu-și dau seama și se secsualizează cu ursoaicele oricum. Se distrează și ei fără obligații, n-au nevoie de prezervativ, ca noi. A, acolo s-a retras și ursul pe care îl știam eu de vreo 20 de ani la gradina zoologică din Focșani și m-am bucurat pentru el. Încă nu știm dacă ursul a fugit de Oprișan sau l-a alungat ăla că-i încurca planurile imobiliare pe-acolo, cert e că au scăpat unul de altul. Deși nici în aceeași celulă nu le-ar sta rău.

Dar divaghez și mă îndepărtez de chestia aia care se vede destul de rar la mine, dar n-o să-i spunem numele aici, că-i ca la bărbații ăia din filme care nu vor să spună "te iubesc". Prima dată vezi urșii normali, să le zicem așa. Își văd de treaba lor pe-acolo, se mai uită la tine, se mai joacă între ei... După care apar (că-s mai bine de 70) ăia mai ciudații. Ăia care încep să danseze când le faci poze. Ăia care fac tumbe. Știți, voi, ăia pe care-i trădează reflexele. Sau ăia care fac șanț la marginea unui gard cât îi ziulica de lungă, pentru că nu-i duce mintea să se uite în spate, unde au 70 de hectare de pădure să se plimbe.

Piscine, mă! Au piscine, au femele, n-au dușmani, au fragi să mănânce și vulpi și căprioare să alerge. Și ei stau și măsoară non-stop distanța dintre două colțuri de gard, obsesiv-compulsiv. Unii fac tumba ca s-o ia inapoi, nu-s obișnuiți să întoarcă dreapta sau stânga, de parcă au trăit toată viața într-un tunel. De fapt, unii chiar asta au făcut, din păcate. La urși poate nu-i așa vizibil, dar dacă ați vedea un om făcând ce face un urs din ăla v-ați da seama că nici o piscină din lume n-o să-l mai facă vreodată sănătos la cap. Ți-e greu să te mai bucuri pentru ce condiții au acum când știi că mintea aia a lui de animal maiestuos e fugită cu sorcova pentru totdeauna. Asta m-a impresionat pe mine. Nu mă mai duc la circ niciodată.

Dreptate pentru Becali

Steaua, afară din Europa.

Hai să fiu și eu Ion Creangă 4: ospitalitatea ardelenească

Tocmai am văzut la știri că drumul Turda - Câmpeni a fost blocat de o cădere de stânci și că se lucrează la el. Să lase, domne, bolovanii acolo, să aibă și oamenii cu ce primi turiștii! Ospitalitatea ardelenească am cunoscut-o mai bine în prima vacanță de vară petrecută acolo, chiar la Baia de Arieș, unde-i acuma drumul blocat. Lumea era a mea. Aveam 15 ani jumate și-mi permiteam să fac orice. Fetele de-a unșpea se băteau la propriu pentru mine, iar neamurile se uitau prea fascinate la ce interesant a crescut prin alte părți un vlăstar al familiei ca să realizeze că beam și fumam de față cu ei la 15 ani. Până într-o zi, când am fost victima unei tentative de omor.

Da, am scris corect și știu și ce înseamnă. Mergeam dinspre Sartăș spre Baia de Arieș pe stradă. singur, la mijlocul zilei. Afară cald. Pe linia mocăniței (dacă nu știți ce e înseamnă că n-ați ieșit din mahalaua voastră decât ca să votați de mai multe ori la referendum) erau trei inși, n-am stat să ma uit după ei, cert e că m-au luat direct la înjurături. Erau la vreo 20 de metri de mine, dar nu i-am băgat în seamă, am mers mai departe. Am mers mai departe într-o salvă de cataroaie din alea de la calea ferată, mai precis. Unul m-a lovit cam la un deget de ceafă, de mi-a ieșit sângele prin tricou.

Am strâns din dinți și-am mers mai departe, dar bineînțeles că n-am scăpat fără întrebări când am ajuns acasă. Drept urmare, mai târziu, seara, aceiași trei m-au abordat în oraș. Erau bătuți vizibil. Mi-au spus că au luat bătaie acasă din cauza mea, dar că n-au aruncat ei cu pietre după mine acolo unde m-am întâlnit eu cu ei. Îmi venea să râd și cu asta i-am lăsat în pace, unul avea o urmă de bici pe față. Mai târziu am aflat că unchiul meu îl speriase pe bătrânul lor cu procuratura. Am trecut peste fază foarte repede, deși și acum, după ani, când ma gândesc la asta mi se cam scoală părul pe mine.

Ai zice că n-a fost nicio problemă, plm, certuri de copii etc. Mă, în niciun alt loc unde am fost nu a încercat lumea să-mi spargă capul cu bolovani de pe calea ferată și nici eu nu-mi amintesc să le fi făcut așa ceva la alții. N-am să încep cu de-al' de dar dacă. Acum, după ani, când știu că omorul nu se prescrie și-mi amintesc faza aia, îmi vine și mie să fac ca Băsescu și să întreb procurorii cine a vrut să mă omoare acum 20 de ani. Oricum, cât mă mai gândesc eu, dacă mergeți prin Ardeal, eu zic să luați și niște martori cu voi, că flăcăii ăia sunt încă în libertate și uite, tocmai le-a venit marfă. Eu m-am mulțumit cu bătaia atunci, că la 15 ani și eu gândeam ca Becali.

P.S.: Nu, nu erau unguri.

Huidu și Becali

Văd c-a ajuns pe toate gardurile discuția asta cu Huidu care a omorât trei oameni și-a pățit nu știu ce și Becali a făcut el ceva acum 16 ani și gata, îl distrug ăștia. Dragii mei, nu există nici măcar un termen de comparație între Becali și Huidu. După mine, nu aparțin nici măcar aceluiași sex sau regn. Sunt două chestii mai diferite decât prevede legea (ahem). Singurul lucru care ne interesează pe toți este să plătească amândoi pentru ce au făcut. Din punctul meu de vedere, s-a făcut justiție și eu sunt mulțumit. După legea de acum, cel puțin, atâta cât oi ști și eu, care mi-am dat licența exact pe infracțiunea lui Huidu. A fost mai strâmb, mai hăis, mai cea, trebuia mai mult la ăla, mai puțin la ălalalt, nu știu, probabil ei și judecătorii știu mai multe. Până una-alta, dacă nu vă convine, schimbați legea. Faceți o petiție online, suntem pe internet, e la modă. Între timp, eu sunt mulțumit că încă nu s-a introdus pedeapsa penală votată pe net, că m-am prins că lumea votează și aici fix ca la mine în drumu taberei și ne trezim cu toți borfașii prin parlament. Sau, dacă n-aveți net și nu puteți să votați pe Facebook, adresați-vă borfașului pe care l-ați trimis voi să vă reprezinte în parlament, dacă nu e arestat, cumva.