Un pic de încredere

Mă uitam acuma că am chei de la trei case din Bucureşti şi niciuna dintre case nu e a mea. OK, una dintre chei e, normal, de la casa în care stau, dar na, până la urmă atâta ar putea să facă şi proprietarul dacă tot îi plătesc chirie: să-mi dea şi mie cheia de la casă. Dar alealalte două? Se pare că e şi lume care mă găseşte suficient de OK ca să facă asta. Ironic e că ar trebui să am chei de la patru case (hehe, Cristean patru case). Dar fix p-aia de la casa mea de la Focşani n-am, c-a aplecat maică-mea din greşeală cu ea în Italia şi noi ne mai vedem anul viitor. Dar e în regulă, mă. Au alţii.

Poveste cu refugiaţi

Mă sună cineva şi-mi spune:
-Tu pleci şi schimbi avionul la Frankfurt, ai grijă că pentru bărbaţii cu barbă durează mai mult cu jumătate de oră intratul în Germania din cauza teroriştilor arabi. Te iau, te identifică, te amprentează, vezi ce faci, heheh...
Şi-mi amintesc şi eu că şi el are drum la Oktoberfest fix când plec şi eu în Belgia şi-i răspund:
- Râzi tu de barba mea, da, dar în locul tău mi-aş face şi eu probleme la Munchen. Sau nu ştiu, m-aş îmbăta ultrarapid şi n-aş sta mult la festival, aş prefera să vizitez mai mult împrejurimile. Că 40.000 sirieni s-au dus fix în Bavaria şi am auzit că la unii dintre ei le plac locurile aglomerate...

Avancronică de meci

Diseară, 22 de mediocri vor încerca să demonstreze că ţara din care sunt e mai puţin înapoiată decât a celorlalţi. Cum? Dănd şuturi într-o beşică. Pe partea cealaltă, nişte telespectatori vor trăi cu impresia că ce se întâmplă între alţii care joacă fotbal are cumva vreo legătură cu ei.

Ai o ţigară?

Deci, eu m-am săturat. M-am săturat de lume care o duce prost şi cere ţigări pe străzi. Ştiţi ceva? Eu n-am cerut niciodată în viaţa mea nici unui necunoscut o ţigară pe stradă. Dar pe asta vreau să o fac. Vreau să fac un experiment. Să văd cum reacţionează lumea. Într-o zi, am să iau un pachet de ţigări şi am să ies pe stradă. Şi am să abordez lumea la modul "Nu te supăra, vrei cumva o ţigară?" Şi să-l sau să o servesc cu o ţigară. Dunhill alb. Fără să mă îmbrac în fată de la Dunhill.

Greva medicilor

Da, greva medicilor care vroiau şi ei nişte bani în plus şi mai erau şi supăraţi c-a rămas mita ilegală se pare că nu mai are loc, că are grijă ponta de ei şi le mai aruncă o sută de lei, ca ceauşescu. Mă distrează întotdeauna când nişte categorii de slujbaşi din ăştia, precum medicii sau profesorii încep cu şantaje şi-şi aduc ei aminte ce importanţi sunt şi că n-au de niciunele să-şi facă meseria şi să ne ajute pe noi. Cum ne ajută? Depinde pe cine întrebi. Dar întrebarea mea pentru medicii care s-au supărat că n-au voie şpagă şi că au salariul mic este următoarea: ei înainte să dea la facultatea de medicină ce ştiau despre medici? Că unii vorbesc despre problemele medicilor de parcă au căzut din lună direct în halat sau le-a stat cineva cu pistolul la cap să se facă doctori. A, staţi, de fapt, am uitat că doctorii ne cred pe toţi proşti, că ei au făcut mai multă facultate ca alţii şi pentru asta probabil că merită salarii mai mari. Sau poate că au făcut mai multă facultate ca alţii şi pentru asta alţii ar trebui să aibă salarii mai mici ca ei. Dar am să-i şi ajut cu o informaţie pe medici, că se ştie că sămoreu e un loc educativ. Ştiţi de ce n-aveţi salarii mai mari, domnilor medici? Pentru că nu crede nimeni că nu aveţi bani.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LV)

Prin liceu, circula superstiţia aia cu dragostea şi ora exactă. Dacă te uitai la fix la ceas, te iubea, era cu potriveli, ora x era litera y, ştiţi voi. Mă întreb câtă lume pe vremea aia făcea ca mine şi aştepta nuş ce oră în fiecare zi.

https://www.youtube.com/watch?v=lUv-4dNX6Jw