Vreau o pauza

Mah, m-a apucat o melancolie blegoasa, ceva de speriat. Simt nevoia sa iau o pauza.Da, stiu, e una din datile alea cand vorbesc mai mult despre mine. Oare numai eu am senzatia ca totul e pe fuga si nu reusesti mai niciodata sa prinzi esentialul din nimic? Pana si sexul devine superficial de la o varsta. In anii astia de acum, senzatia mea e ca faci totul mecanic si nu mai ramai cu nimic. Bag pula-n ei de ani! Parca nu mai exista timp pentru tine, parca nu mai reusesti sa te gandesti la tine, la cine esti, la ce-ai ajuns si la planurile tale de mai demult.

Imi amintesc acum poate cea mai misto perioada din viata omului - aia de pe la 15 la 25 de ani, asa. Cand pauzele lungi si dese chiar erau cheia marilor succese. Cand din pura contemplare ieseau niste idei super. Super ani. O dulce promiscuitate. La varsta aia, tot ce zboara se fute. Stiu, unii muncesc de la 16 ani. Ma doare-n pula. Doar nu muncesti 24 din 24. Adica, daca la anii aia nu te mai si distrezi din cand in cand, nu stiu ce dracu faci cu viata ta. Si te poti distra chiar si daca muncesti 24 din 24. In pauze.

Nu, nu fac reclama la Kit Kat. O pauza din cand in cand cred ca e o idee super. La mine functioneaza. O pauza in care sa faci fix ce vrei tu si sa (re)inveti sa te bucuri de ea si sa fii un pic egoist. Eu, unul, cand e nebunia mai mare, atunci trag pe dreapta, desfac o bere si aprind o tigara. Si contemplez, nesimtitor la toata agitatia din jur. Contemplez ceva ce e in mintea mea, evident, pentru ca pe strada, desi se intampla un milion de lucruri, n-ai ce vedea. Si dup-aia, gata, is brici. Fac in 10 minute ce-a trebuit sa fac intr-o zi intreaga.

Da, domnule castor. O bere, o tigara si un sfert de ora de meditatie si detasare. Si-s beton dup-aia. Si cred ca as fi si mai beton daca ar incapea si o muie in sfertul ala de ora.