Pentru multi dintre voi, numarul asta nu inseamna nimic. Dar este vorba
despre una dintre cele mai importante si reprezentative chestii pentru
tara asta - este autobuzul care leaga aeroportul Otopeni de centrul
Bucurestiului. Am treaba des cu el, fie ca duc sau aduc eu lume de la
aeroport cand nu-s cu căruța, fie plec sau ma intorc eu de pe undeva. Am
mers cu el de trei ori weekend-ul asta si sper ca ultima data mi-am
luat portia de faze de cacat pentru tot anul asta, chit ca nu-mi mai
ramane nimic de scris pentru voi aici.
Duminica am fost sa pun pe cineva pe avion catre Franta, dupa
care am vrut sa ma sui in autobuz sa plec prin centru. Ghinion, ca a
trebuit sa salvez o duamna care s-a impiedicat din senin si-a cazut in
cap in fata mea in parcare. Dar cu adevarat cazut in cap era un nene
care incerca sa explice la tot autobuzul cum functioneaza sistemul de
validare electronica a cardurilor de calatorie din Bucuresti (doar inca o
alta combinatie ca sa le facem pula un pic mai mare celor de la UTI,
daca ma intrebati pe mine).
Continui cu o mica paranteza: dupa ce ca exista un catraliard de
chestii pentru care strainii, in general, si vesticii, in special,
uneori obiectiv, alte ori pentru ca sunt ei niste distrusi care habar
n-au pe ce lume traiesc, au o parere de cacat despre noi, nici noi nu ne
ajutam. Eu, ca om care-a mai plecat din tara asta, sunt intotdeauna de
parere ca noi, cu strainii, tre' sa ne purtam demn si sa le demonstram,
individual, ca suntem oameni de calitate. De obicei, nu faptul ca dam in
cap e naspa, ci faptul ca ne purtam ca niste slugoi cu orice nespalat
care vine pe aici e deplasat si, de multe ori, tocmai atitudinea aia de
happy face niga ii face p-aia sa creada ca vrem sa le furam bicicleta.
Ei, dar tipul asta le-a depasit pe toate. Dupa ce a futut la
creieri tot autobuzul cu nivelul lui de cunostinte elevat in legatura cu
felul cum pui un plastic langa un aparat, a gasit el un cuplu de
americani pe care i-a frecat la melodie cu engleza lui pe care n-o stia
pana la Victoriei, unde au coborat, de imi venea sa sar din mers. In
cap. Asa rusine ca sunt roman nu mi-a mai fost de mult. Ce mai pot sa
mai zic? Avem politie antidrog, avem garda financiara, avem agentii
anti-spionaj etc. Dar cand am sa ajung eu dictator in tara asta de
cacat, sigur voi infiinta politia nebunilor.
Acuma, stiu, daca infiintezi politia nebunilor in Bucuresti si
mai faci si greseala sa infiintezi politia nesimtirii, risti sa lasi
orasul asta cu un numar de locuitori cam ca media dintre Fukushima si
comuna Preutesti, judetul Suceava, dar eu am sa risc, ca nu se mai
poate. Si cam cand credeam, in gura mare a aluia, ca am depasit orice
nivel de penibilitate, s-a intamplat ceea ce ne doream cu totii, cei
care cred ca tara asta are nevoie de mai mult PR: in autobuz s-au suit
hoții. Marturisesc c-asa mod de operare n-am vazut de mult. Stiu ce o sa
vreti sa ma intrebati, dar n-am putut, erau 4. Ce scoala, frate! Doi
tineau tira, iar operatorii, un el si-o ea, s-au luat in brate, el cu
mana pe sub scurta ei, fix la borseta americancei pe care o tinea de
vorba dementu' ala.
Nu prea aveam ce face, va dati seama. M-am uitat si eu
ostentativ la borseta ei cat ei se uitau ostentativ la mine, doar m-oi
simti si i-oi lasa sa-si faca treaba. Nervosi, s-au mutat in alta parte
de autobuz, tot uitandu-se urat la mine. Deja ma gandeam ca urma o
coborare foarte interesanta pentru mine, dar n-am cedat, ii fut in gura,
n-am voie nici sa privesc in cacatul asta de tara cat calatoresc pe
banii mei? In timpul asta, culmea, nebunul, care era cat usa, s-a luat
de ailalti doi, fara sa stie ca prietenii lor furau, de fapt. Care
prieteni s-au tot invartit prin autobuzul ala de, pana la urma, tot
langa americani s-au inghesuit.
Si n-au cedat. Cand au coborat americanii, la Victoriei, el,
singurul cu fatza de roman dintre toti aia, l-a impus cu degetul in umar
pe american si i-a zis pe romaneste "politia, hai cu mine". Chestie pe
care a auzit-o si nebunul, care a coborat si el si le-a zis americanilor
sa nu plece cu aia, sa stea cu el. Ce vroia el de la ei exact nu stiu,
dar sper c-au ramas cu el. Daca nu, stau la dipozitia autoritatilor ca
martor. Dupe care, bineinteles, s-au urcat trei babe controloare sa
vada ele daca avem bilet si nu cumva suntem niste infractori, niste
corupti, domnule castor. Iar mie mi-era rusine. Foarte rusine.
luni, 28 mai 2012
vineri, 18 mai 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)