luni, 28 mai 2012

783

Pentru multi dintre voi, numarul asta nu inseamna nimic. Dar este vorba despre una dintre cele mai importante si reprezentative chestii pentru tara asta - este autobuzul care leaga aeroportul Otopeni de centrul Bucurestiului. Am treaba des cu el, fie ca duc sau aduc eu lume de la aeroport cand nu-s cu căruța, fie plec sau ma intorc eu de pe undeva. Am mers cu el de trei ori weekend-ul asta si sper ca ultima data mi-am luat portia de faze de cacat pentru tot anul asta, chit ca nu-mi mai ramane nimic de scris pentru voi aici.

Duminica am fost sa pun pe cineva pe avion catre Franta, dupa care am vrut sa ma sui in autobuz sa plec prin centru. Ghinion, ca a trebuit sa salvez o duamna care s-a impiedicat din senin si-a cazut in cap in fata mea in parcare. Dar cu adevarat cazut in cap era un nene care incerca sa explice la tot autobuzul cum functioneaza sistemul de validare electronica a cardurilor de calatorie din Bucuresti (doar inca o alta combinatie ca sa le facem pula un pic mai mare celor de la UTI, daca ma intrebati pe mine).

Continui cu o mica paranteza: dupa ce ca exista un catraliard de chestii pentru care strainii, in general, si vesticii, in special, uneori obiectiv, alte ori pentru ca sunt ei niste distrusi care habar n-au pe ce lume traiesc, au o parere de cacat despre noi, nici noi nu ne ajutam. Eu, ca om care-a mai plecat din tara asta, sunt intotdeauna de parere ca noi, cu strainii, tre' sa ne purtam demn si sa le demonstram, individual, ca suntem oameni de calitate. De obicei, nu faptul ca dam in cap e naspa, ci faptul ca ne purtam ca niste slugoi cu orice nespalat care vine pe aici e deplasat si, de multe ori, tocmai atitudinea aia de happy face niga ii face p-aia sa creada ca vrem sa le furam bicicleta.

Ei, dar tipul asta le-a depasit pe toate. Dupa ce a futut la creieri tot autobuzul cu nivelul lui de cunostinte elevat in legatura cu felul cum pui un plastic langa un aparat, a gasit el un cuplu de americani pe care i-a frecat la melodie cu engleza lui pe care n-o stia pana la Victoriei, unde au coborat, de imi venea sa sar din mers. In cap. Asa rusine ca sunt roman nu mi-a mai fost de mult. Ce mai pot sa mai zic? Avem politie antidrog, avem garda financiara, avem agentii anti-spionaj etc. Dar cand am sa ajung eu dictator in tara asta de cacat, sigur voi infiinta politia nebunilor.

Acuma, stiu, daca infiintezi politia nebunilor in Bucuresti si mai faci si greseala sa infiintezi politia nesimtirii, risti sa lasi orasul asta cu un numar de locuitori cam ca media dintre Fukushima si comuna Preutesti, judetul Suceava, dar eu am sa risc, ca nu se mai poate. Si cam cand credeam, in gura mare a aluia, ca am depasit orice nivel de penibilitate, s-a intamplat ceea ce ne doream cu totii, cei care cred ca tara asta are nevoie de mai mult PR: in autobuz s-au suit hoții. Marturisesc c-asa mod de operare n-am vazut de mult. Stiu ce o sa vreti sa ma intrebati, dar n-am putut, erau 4. Ce scoala, frate! Doi tineau tira, iar operatorii, un el si-o ea, s-au luat in brate, el cu mana pe sub scurta ei, fix la borseta americancei pe care o tinea de vorba dementu' ala.

Nu prea aveam ce face, va dati seama. M-am uitat si eu ostentativ la borseta ei cat ei se uitau ostentativ la mine, doar m-oi simti si i-oi lasa sa-si faca treaba. Nervosi, s-au mutat in alta parte de autobuz, tot uitandu-se urat la mine. Deja ma gandeam ca urma o coborare foarte interesanta pentru mine, dar n-am cedat, ii fut in gura, n-am voie nici sa privesc in cacatul asta de tara cat calatoresc pe banii mei? In timpul asta, culmea, nebunul, care era cat usa, s-a luat de ailalti doi, fara sa stie ca prietenii lor furau, de fapt. Care prieteni s-au tot invartit prin autobuzul ala de, pana la urma, tot langa americani s-au inghesuit.

Si n-au cedat. Cand au coborat americanii, la Victoriei, el, singurul cu fatza de roman dintre toti aia, l-a impus cu degetul in umar pe american si i-a zis pe romaneste "politia, hai cu mine". Chestie pe care a auzit-o si nebunul, care a coborat si el si le-a zis americanilor sa nu plece cu aia, sa stea cu el. Ce vroia el de la ei exact nu stiu, dar sper c-au ramas cu el. Daca nu, stau la dipozitia autoritatilor ca martor. Dupe care, bineinteles, s-au urcat trei babe controloare sa vada ele daca avem bilet si nu cumva suntem niste infractori, niste corupti, domnule castor. Iar mie mi-era rusine. Foarte rusine.

5 comentarii:

Aurelian N. spunea...

Sunt convins ca as fi facut cel mult la fel...doar ca acum, citindu-te, ma gandesc c-ar fi mers o inregistrare cu cu un telefon ceva si un upload pe u-tube...asa 4 fun !

Zadkielix spunea...

Excelent...
Sunt intru totul de acord cu aceasta intiativa-politia nebunilor si a hotilor trebuie infiintata!De urgenta!!!
:)

Cristean spunea...

Da, Aureliene, si eu ma gandeam la fel, dar tocmai imi trimisesem aparatul foto in Franta :))

Quick Silver spunea...

de mare angajament... au curs lacrimi de ras. vorba marelui ganditor, cand aterizezi p-aeroport, tine bine dă bani!

Cristean spunea...

respek!