Hai să fiu și eu Ion Creangă 4: ospitalitatea ardelenească

Tocmai am văzut la știri că drumul Turda - Câmpeni a fost blocat de o cădere de stânci și că se lucrează la el. Să lase, domne, bolovanii acolo, să aibă și oamenii cu ce primi turiștii! Ospitalitatea ardelenească am cunoscut-o mai bine în prima vacanță de vară petrecută acolo, chiar la Baia de Arieș, unde-i acuma drumul blocat. Lumea era a mea. Aveam 15 ani jumate și-mi permiteam să fac orice. Fetele de-a unșpea se băteau la propriu pentru mine, iar neamurile se uitau prea fascinate la ce interesant a crescut prin alte părți un vlăstar al familiei ca să realizeze că beam și fumam de față cu ei la 15 ani. Până într-o zi, când am fost victima unei tentative de omor.

Da, am scris corect și știu și ce înseamnă. Mergeam dinspre Sartăș spre Baia de Arieș pe stradă. singur, la mijlocul zilei. Afară cald. Pe linia mocăniței (dacă nu știți ce e înseamnă că n-ați ieșit din mahalaua voastră decât ca să votați de mai multe ori la referendum) erau trei inși, n-am stat să ma uit după ei, cert e că m-au luat direct la înjurături. Erau la vreo 20 de metri de mine, dar nu i-am băgat în seamă, am mers mai departe. Am mers mai departe într-o salvă de cataroaie din alea de la calea ferată, mai precis. Unul m-a lovit cam la un deget de ceafă, de mi-a ieșit sângele prin tricou.

Am strâns din dinți și-am mers mai departe, dar bineînțeles că n-am scăpat fără întrebări când am ajuns acasă. Drept urmare, mai târziu, seara, aceiași trei m-au abordat în oraș. Erau bătuți vizibil. Mi-au spus că au luat bătaie acasă din cauza mea, dar că n-au aruncat ei cu pietre după mine acolo unde m-am întâlnit eu cu ei. Îmi venea să râd și cu asta i-am lăsat în pace, unul avea o urmă de bici pe față. Mai târziu am aflat că unchiul meu îl speriase pe bătrânul lor cu procuratura. Am trecut peste fază foarte repede, deși și acum, după ani, când ma gândesc la asta mi se cam scoală părul pe mine.

Ai zice că n-a fost nicio problemă, plm, certuri de copii etc. Mă, în niciun alt loc unde am fost nu a încercat lumea să-mi spargă capul cu bolovani de pe calea ferată și nici eu nu-mi amintesc să le fi făcut așa ceva la alții. N-am să încep cu de-al' de dar dacă. Acum, după ani, când știu că omorul nu se prescrie și-mi amintesc faza aia, îmi vine și mie să fac ca Băsescu și să întreb procurorii cine a vrut să mă omoare acum 20 de ani. Oricum, cât mă mai gândesc eu, dacă mergeți prin Ardeal, eu zic să luați și niște martori cu voi, că flăcăii ăia sunt încă în libertate și uite, tocmai le-a venit marfă. Eu m-am mulțumit cu bătaia atunci, că la 15 ani și eu gândeam ca Becali.

P.S.: Nu, nu erau unguri.