1930, undeva prin România
- Gheorghe, gata serbarea?
- Da!
- Păi, ce-ați făcut?
- Mie mi-au dat premiu și coroniță, tată!
- Coroniță???
- Da.
- Ca la femei? Catrință trebuia să-ți mai dea. Mă, știi să socotești? Știi să citești? Că eu nu știu să citesc.
- Da.
- Așa. Câți ani ai tu?
- 9.
- Atunci, ai făcut școală destulă. De-acuma, tu și cu soră-ta, că și ea-i mare de-acuma, am făcut-o la culesul merelor, înainte să te facem pe tine, stați acasă. Pe ea o pun să dea la găini și să facă mâncare și să ne-aducă cât îs io cu mă-ta și cu frații voștri ăia cinci mai mari la sapă. Pe tine te pun la porci, că ești mai voinic.
Pentru toți ăia care se plâng că munca la corporație e sclavie: nu. Asta-i sclavie. Dar stați liniștiți, lucrurile n-au rămas așa. Pentru că au venit comuniștii și mulți oameni au primit o a doua șansă să-și demonstreze competența. Așa au ajuns niște Gheorghe cu 3 clase miniștri.
*va urma, cum fac eu de obicei
marți, 17 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Gheorghe al nostru nu a ajuns mai mare?
hehe...
E doar un nume. Am și eu neamuri Gheorghe. A propos, să învăț să scriu corect Gheorghe cred că a fost printre cele mai dificile chestii din clasa I. Știi, tu, lecția aia cu Ghetele și getuțele.
Trimiteți un comentariu