marți, 17 iunie 2014

Pseudominidestine

1930, undeva prin România 

- Gheorghe, gata serbarea? 
- Da! 
- Păi, ce-ați făcut? 
- Mie mi-au dat premiu și coroniță, tată! 
- Coroniță??? 
- Da. 
- Ca la femei? Catrință trebuia să-ți mai dea. Mă, știi să socotești? Știi să citești? Că eu nu știu să citesc. 
- Da. 
- Așa. Câți ani ai tu? 
- 9. 
- Atunci, ai făcut școală destulă. De-acuma, tu și cu soră-ta, că și ea-i mare de-acuma, am făcut-o la culesul merelor, înainte să te facem pe tine, stați acasă. Pe ea o pun să dea la găini și să facă mâncare și să ne-aducă cât îs io cu mă-ta și cu frații voștri ăia cinci mai mari la sapă. Pe tine te pun la porci, că ești mai voinic. 

Pentru toți ăia care se plâng că munca la corporație e sclavie: nu. Asta-i sclavie. Dar stați liniștiți, lucrurile n-au rămas așa. Pentru că au venit comuniștii și mulți oameni au primit o a doua șansă să-și demonstreze competența. Așa au ajuns niște Gheorghe cu 3 clase miniștri. 

*va urma, cum fac eu de obicei

3 comentarii:

Constantin spunea...

Gheorghe al nostru nu a ajuns mai mare?

LaMargineaNoptii spunea...

hehe...

Cristean spunea...

E doar un nume. Am și eu neamuri Gheorghe. A propos, să învăț să scriu corect Gheorghe cred că a fost printre cele mai dificile chestii din clasa I. Știi, tu, lecția aia cu Ghetele și getuțele.