Text obscen

Revin la subiectul puli. Nu de alta, dar data trecută când l-am tratat, adică prin 2009, am fost atât de melodramatic, de serios, în același timp, și lung cât o zi de post de ziceai că-s vreo domnișoară care a văzut subiectul numai la televizor. Așa. Deci, m-am mai gândit la răspunsul la întrebarea ce contează mai mult, să ai pula mare sau să fuți bine. De fapt, viața m-a făcut să mă gândesc. Deci, vreți să știți care-i răspunsul meu final? Nici una dintre variantele de mai sus. Chiar nu contează nici una. Știu, pentru unele o conta vreuna din opțiunile astea, nu generalizez. Dar știu, în același timp, destui oameni care nu numai că aveau una sau ambele calități de mai sus (și poate le mai au în continuare), dar vorbea lumea cum că erau chiar măiaștri. Și ghici, i-au lăsat destule femei la viața lor. Ori i-au înșelat. Și știu și destule femei care n-au rămas cu their best fuck. Și dacă vă gândiți bine și la voi sau la lumea din jurul vostru o să înțelegeți ce zic. Așa că ce contează mai mult? Nu contează! Încheiem într-o notă veselă, cu un citat dintr-un coleg de-al meu (ori o fi vreo observație fină de-a lui, nu știu): c-o pulă mare toată lumea știe să fută.

Nu trageți

în ospătar. Sau chelner. Sau cum s-or numi chestiile astea la feminin. Dar sincer. Sincer. Nu vă mai luați de el. Dacă-i om. Sau de ea. Dacă-i femeie. Mulți dintre noi merg la restaurant sau bar sau pub sau club supărați. Îi înțeleg. Dar însă. Totuși. Vorba poetului. Mai toți ne descărcăm pe cheler, că durează, că nu știu ce, că mâncarea e nu știu cum, de parcă o face el etc. Dar mai ales pentru faza aia cu întârziatul pe toată lumea o ia capu'. Dar uite o chestie la care nu v-a dus mintea, deși mai toată lumea o face: v-ați gândit vreodată că de foarte, foarte multe ori chelnerul nu întâzie că i-a luat mult bucătarului sau barmanului să rezolve comanda sau că n-are el chef, ci întârzie din cauza ta?

Te enervezi pe ospătar, dar poate el e prins de unu fix ca tine: unu care după ce-a stat juma' de oră cu meniul în față, când vine ospătarul mai deschide meniul o dată, că nu s-a hotărât și începe cu întrebări idioate. Întrebări la care, dacă l-ar duce psihicul, ar ști deja răspunsul, că e scris în meniu. Eu, ca și client, m-am săturat să mor de foame sau de sete din cauza celorlalți clienți. Cred c-ar trebui să introducem niște reguli pentru făcut comenzi în restaurant, să mor eu. Ia și fă comanda, nu mai fă pe interesantul, ai avut meniul în față, ce dracului facem aici? Bine, nu-i vorba doar de idioți care nu înțeleg ce scrie acolo și mai au nevoie de cineva să le mai citească o dată. E vorbă și de băiatul ăla cu 07, ăla care vrea el s-agațe chelnerița, de ăla care întreabă chelnerul cât e ceasul, de toți băieții ăia.

Ăia ne fac viața grea.Ar trebui să înființăm un loc de bătut pentru ăia. Dar până atunci hai, fii mai hotărât când vrei comanda. Nu ești la bordel, nici la shopping. Se presupune că ți-e foame sau sete sau ambele. Rezolvă-ți problema. Nu ești acolo ca să impresionezi pe nimeni. Și ăilalți de la masă probabil c-au mai fost prin restaurante până atunci. Nu, nu e momentul tău de glorie când îi înveți p-ăilalți de la masa ta cât de șemecher ești tu la restaurant. Câte lecții le dai tu la chelneri, cum îi înveți tu meserie. E momentul ăla când mâncați și/sau beți. Atât. Mergi mai departe! Cere ce vrei și du-te cu dumnezeu, lasă-mă și pe mine să comand, că mi-e sete!

Străvechea artă a înghițiturilor mici (LIV)

Buna mea amică se împacă. Asta ar fi vestea bună. (Da, ciudat, am mai multe bune amice). Mai ales că-l știu pe tip și e un om ok. Am ieșit împreună, am gătit împreună, am băut împreună, am mers la concerte împreună, mi s-a furat telefonul mobil împreună... stai un pic, de ce zic telefon mobil? Că doar nu îmi fura telefonul fix. Bine, și telefoanele fixe se fură, dar nu în discotecă. Și-n plus, cum aș fi arătat cu telefonul fix după mine în discotecă? Eu zic că nu mi-l fura nimeni, oricum. În fine. Deci, tipii ăștia doi se împacă. Mă bucur pentru ei. Doar că încă nu m-am hotărât eu dacă e un lucru pozitiv sau nu faptul că ea s-a gândit că ar fi util să-i spună că între timp ea s-a culcat cu mine.

7 ani

I-am zis 7 ani că trebuia să aibă și postarea asta un nume. Deci, acum 7 ani scria pe net o blogăriță și ne respectam sau ceva, dar sigur era o chestie sexuală. Până acum vreo 3 săptămâni. Dar na, ba eu prietenă, ba ea prieten, tot felul de chestii. Dar am scăpat într-o seară, vă zic. Amândoi beți, nepăziți etc. Cred că știți ce zic. Zic, deși știu că n-are nicio finalitate, poate-i mai mult o chestie pentru alții, să-și tragă singuri concluziile și să facă ce cred ei de cuviință într-o situație așijderea. 

Ne-am găsit în oraș și ne-am... de toate. Ea era ca-n vis. Dăcât că nu ne-am sexualizat. Dăcât cu mânuțele. Na, fii bărbat, cutare, i-ai p-ăia de pe ea, din astea, că eram în club și făceam senzație cum dansam și vroiau și ei. Dar da. Săruta de parcă fusesem la școala de sărutat împreună. Până dimineața. Când mi-a zis hai, vrei să mă futz? Hai la tine. Și hai. Și mersăm. Ca să ajungem la mine și să caute ceva-n poșetă și să descopere că-i lipsea portofelul. Moment în care iadul s-a dezlănțuit, doar că eu nu știam încă. Din nou, rețineți minte, 7 ani. OK, hai înapoi, recuperăm portofelul din club și etc. Care club era închis. 

Și după cum spuneam, s-a dezlănțuit iadul. Ea și-a spart telefonul. Și-a spart telefonul de o mașină, chestie care i-a sculat pe toți badigarzii de prin centrul vechi, care au venit să se ia de ea. Iar ea a reacționat omenește: futu-vă-n gură, vă omor pe toți. Zic OK, hai, desparte-i. Inutil să vă spun rezultatele. Cert e că la un moment dat am avut un răgaz să-i reasamblez telefonul dintre mașini după ce au plecat ăia. Oameni pe la 50 de ani, zic. Dar ei plecaseră că erau sătui de ea și au chemat BGS-ul sau intervenția sau ceva, cert e că atunci când am ajuns eu înapoi erau niște dulapi de 2 metri care ziceau băăă, vreți să vă bat pe toți? 

Care toți? Eram ea (cât mine și cu ochelari), eu (1,64) și pensionarii ăia. Zic boss, hai, nu acuma, ia-o și tu ușor, plm, pierdut buletin, cutare. La care ea de lângă mine: bag pula-n mă-ta! O iau mai mult pe sus, o dau mai încolo, vorbesc frumos, așa cum știu eu și într-un final îmi zice da, hai, m-ai luat tu așa cum știi tu, hai, m-ai mai calmat, mergem la tine să mă futz? Așa, cu lacrimile de nervi înnodându-i-se în barbă. Hai. Din nou. Ne-am întors la mine. La mine am simțit-o cum s-a scurs pe canapea și a adormit. N-a uitat să-mi spună când a plecat că ea a vrut, dar eu nu. Dar nu mai contează. Am trecut peste. Nu știu. Mai vorbim peste 7 ani.

Străvechea artă a înghițiturilor mici. Varianta lor.

Deci, m-a ținut de vorbă un cetățean două zile cu filosofia lui despre cum să administrezi o relație și cum să ai inițiativa și cum să faci să fii boss în căZnicie și ce psihologie să aplici. Două zile. Om mai bătrân ca mine, însurat, copil, tot tacâmul. Ai fi zis că merită să asculți și părerea lui. Dacă se înregistra cu reportofonul și transcria dup-aia, putea să scrie o carte, oricum. Foarte interesantă teoria lui, bazele mi s-au părut greșite, logica n-avea nicio vină. Eu n-am achiesat, că eu nu pot să mă supăr tot eu pe om când am greșit doar ca să am dreptate cu orice preț, dar l-am ascultat, că mie-mi place să studiez cum gândesc oamenii. Omul, absolvent de Filosofie. Mi-a explicat el cum e viața, cum sunt femeile, de ce sunt femeile așa, ce să le spui, știți voi, tot tacâmul. După alea două zile ne-am certat și el acum mă ignoră, adică-mi face ce mi-a zis el mie că face cu muierile atunci când greșește tot el, dar el uită că mie chiar îmi funcționează memoria câteodată și pe deasupra nici nu dețin vagin. Deci, asta a fost acum mai puțin de o săptămână. Azi și-a bătut nevasta și-a plecat de-acasă.