7 ani

I-am zis 7 ani că trebuia să aibă și postarea asta un nume. Deci, acum 7 ani scria pe net o blogăriță și ne respectam sau ceva, dar sigur era o chestie sexuală. Până acum vreo 3 săptămâni. Dar na, ba eu prietenă, ba ea prieten, tot felul de chestii. Dar am scăpat într-o seară, vă zic. Amândoi beți, nepăziți etc. Cred că știți ce zic. Zic, deși știu că n-are nicio finalitate, poate-i mai mult o chestie pentru alții, să-și tragă singuri concluziile și să facă ce cred ei de cuviință într-o situație așijderea. 

Ne-am găsit în oraș și ne-am... de toate. Ea era ca-n vis. Dăcât că nu ne-am sexualizat. Dăcât cu mânuțele. Na, fii bărbat, cutare, i-ai p-ăia de pe ea, din astea, că eram în club și făceam senzație cum dansam și vroiau și ei. Dar da. Săruta de parcă fusesem la școala de sărutat împreună. Până dimineața. Când mi-a zis hai, vrei să mă futz? Hai la tine. Și hai. Și mersăm. Ca să ajungem la mine și să caute ceva-n poșetă și să descopere că-i lipsea portofelul. Moment în care iadul s-a dezlănțuit, doar că eu nu știam încă. Din nou, rețineți minte, 7 ani. OK, hai înapoi, recuperăm portofelul din club și etc. Care club era închis. 

Și după cum spuneam, s-a dezlănțuit iadul. Ea și-a spart telefonul. Și-a spart telefonul de o mașină, chestie care i-a sculat pe toți badigarzii de prin centrul vechi, care au venit să se ia de ea. Iar ea a reacționat omenește: futu-vă-n gură, vă omor pe toți. Zic OK, hai, desparte-i. Inutil să vă spun rezultatele. Cert e că la un moment dat am avut un răgaz să-i reasamblez telefonul dintre mașini după ce au plecat ăia. Oameni pe la 50 de ani, zic. Dar ei plecaseră că erau sătui de ea și au chemat BGS-ul sau intervenția sau ceva, cert e că atunci când am ajuns eu înapoi erau niște dulapi de 2 metri care ziceau băăă, vreți să vă bat pe toți? 

Care toți? Eram ea (cât mine și cu ochelari), eu (1,64) și pensionarii ăia. Zic boss, hai, nu acuma, ia-o și tu ușor, plm, pierdut buletin, cutare. La care ea de lângă mine: bag pula-n mă-ta! O iau mai mult pe sus, o dau mai încolo, vorbesc frumos, așa cum știu eu și într-un final îmi zice da, hai, m-ai luat tu așa cum știi tu, hai, m-ai mai calmat, mergem la tine să mă futz? Așa, cu lacrimile de nervi înnodându-i-se în barbă. Hai. Din nou. Ne-am întors la mine. La mine am simțit-o cum s-a scurs pe canapea și a adormit. N-a uitat să-mi spună când a plecat că ea a vrut, dar eu nu. Dar nu mai contează. Am trecut peste. Nu știu. Mai vorbim peste 7 ani.