Îmi plac gheparzii

Mai demult ziceam de leoparzi. Și ăia sunt buni, că le plac câinii vagabonzi. Dar azi îmi plac gheparzii. Ați observat cum sunt gheparzii? Te-au văzut, te-au alergat, pac, te-au prins, te-au mâncat. Scurt pe doi. Gheparzii îs pe treaba lor, frate. Ce-i în gușă, și-n căpușă. Asta, spre deosebire de oameni. Oamenii au un fel tare sucit de-a vedea lucrurile. Îți dau bani și cer în schimb respect. Îți oferă complimente și vor la schimb lucruri. Îți dau de băut, dar de fapt ei vor sex. Vor ceva de la tine acum și-ți promit ceva din viitor, ceva ce ei știu sigur că n-au de unde să știe dacă se va întâmpla vreodată sau, în varianta hard, știu sigur că NU se va întâmpla vreodată.

Un bărbat care nu te poate convinge de ceva cu argumente, că nu-i capabil să le formuleze, rupe cămașa de pe el și te amenință că te ia la omor. O femeie care știe că nu te poate convinge să faci ceva cu argumente, că nu-i capabilă se le formuleze, dă țoala jos și speculează instictul tău de-a copula cum speculez eu instinctul crapului de-a mânca râme și te prinde. Mai pe scurt, ca să ia ceva de la tine, te prostesc. Cam date peste cap toate astea, frate. Suntem cam perverși. De-aia îmi plac gheparzii. Gheparzii au bun simț.