Cum am fost io primu (I)

Da, am ajuns la de-astea, că mi le amintesc cam rar, le bag aici, să nu le uit când oi fi ramolit de tot. Nu, nu încep cu aia cu bicicleta. Era prin '97 şi plecat-am vreo 6 băieţi din Focşangeles să dăm examen la Drept, la o particuleră din Ieş. Era pe vremea când apăruse moda asta cu particularele, toţi făceau, adică toţi deschideau particulare din astea şi toţi boii se înscriau. Aşa că, de ce noi nu? De fapt, fiecare avea motivele lui ca să fie acolo. Unii aveau părinţii bani şi făceau facultatea la mişto, alţii care vroiau să scape de armată, alţii care ştiau că vor să o facă, dar nu ştiau din ce or să trăiască în facultate şi io.

Am ajuns acolo, ne-am înscris la examen, după care, fiecare după posibilităţi cu cazarea, că împreună am stat doar pe tren. A, şi la examen. Am stat seara cu ăştia la beri, după care ăia care-şi permiteau s-au retras la hotel, iar eu şi unul dintre ăia care nu ştiau ne-am retras să dormim în cămine de studente din Copou pe o sticlă de doi litri de vin de Vrancea dată la paznic. Acolo am văzut ce mai oribil veceu din viaţa mea. Da, cu tampoane pline de sânge aruncate pe jos şi cu veceu cu vârf. Nu ştiu de unde erau fetele alea. Dar Dumnezeu să le ajute. Dar am dormit şi aia a fost.

După care, a doua zi, iar. Iar facultate (că era examen), iar mâncat, iar beri, iar ei hotel, iar noi cămin, iar noi veceu. A treia zi, la rezultate. Deci, ele erau aşa: primul luat, ultimul luat şi primul picat de pe listă erau din Focşani. Eu, cunoscut în anturajul meu pentru optimismul molipsitor (anturajul meu se strânge de obicei prin barul Dance din centrul oraşului), m-am căutat prima dată la picaţi. Până când s-a întors către mine colegul de cameră de cămin de femei din Iaşi, care era mai înalt şi vedea mai bine şi mi-a spus schimbat la faţă "bă, eşti nebun, ai luat primu!". Ţin minte că nu m-am simţit cine ştie cum. Rămăsesem mai surprins de reacţia lui decât de rezultat. Parcă îi schimbasem ceva în universul interior.

Dar am luat primul degeaba, şi aşa o să ajungem şi la explicaţia faptului că cică umbla ăla, primul picat, să mă bată, că-l luau în armată (ăia picaţi nu intrau automat în toamnă, cum credea el). A propos de motivele de care vorbeam mai sus, s-a dovedit până la urmă că eu crezusem în mod eronat că poţi să rămâi înscris şi admis şi la aia şi să dai şi la stat. Aşa că uite cum le-am oferit doamnelor secretare o premieră:
- Bună ziua, am venit să iau şi eu diploma de Bac.
- Aţi picat?
- Am luat, dar am înţeles că nu pot să plec cu diploma de Bac să mă înscriu în altă parte că pierd locul de aici. Aşa că mă retrag.
- De ce, ce vreţi să faceţi?
- Altă facultate.
- Bine. Numele?
- Aşa şi pe dincolo.
- ... Dar ştiţi că aţi luat primul, nu? Şi vă retrageţi?!
- Da.
- Bine, cum ştiţi dumneavoastră...
Bineînţeles că în partea ailaltă nu am luat. Anul următor luam la o altă parti, din Bucureşti. Era ceva mai multă concurenţă. Am luat al treilea. Tot cam degeaba, deşi p-asta am terminat-o. Printre ultimii.