10 Ianuarie 2018

Felicitări, ne-au dat ăştia uniunea pe mână, suntem şefii la UE, cum zicea cineva. Românii nu au mai fost niciodată aşa. Uite o afirmaţie care poate fi şi adevărată şi falsă în acelaşi timp.

·         Avem deja o Primă Domnişoară a ţării cu care dictatorul dement face paradă peste tot

·         Dictatorul dement nu conduce ţara oficial, dar face ce vrea, distruge pe cine vrea, pentru că poate

·         Dictatorul dement e incredibil de bogat, fără niciun motiv aparent.

·         Însă el nu se murdăreşte pe mâini, trimite camarila să facă treburile murdare.

·         Camarila plină de lichele se execută, pentru că şi puterea e o boală, iar banii sunt şi ei buni.

·         Poliţia e aservită.

·         Jandarmeria bate.

·         Ţara e plină de analfabeţi şi înapoiată.

·         Nu pupi un post la stat dacă nu ştii pe cineva

       Politicienii îşi aduc aminte de tine doar când sunt alegeri.

       Lumea e ignorantă, divizată, suspicioasă, speriată, egoistă (am să fiu fin, să îi zicem altruistă selectiv) şi rea.

·         Urmează o catastrofă.

·         V-a plăcut? Sună familiar? Nu ar trebui, pentru că am descris România anului 1940. Ne-am schimbat foarte mult de atunci: acum avem smartphone. Glumesc, desigur. Adevăru-i că s-au schimbat multe, enorm de multe. 1940. Un an fatidic. Priveam cu toţii senini cum pierdem jumătate de ţară aproape, fără să facem nimic, iar distracţia de-abia începea. Venea războiul, veneau ruşii, veneau comuniştii, venea Ceauşescu, venea revoluţia, venea capitalismul... Astăzi, ţara mea are grijă de cine a adoptat-o. A ajuns departe. România s-a schimbat enorm în anii ăştia. Dar noi nu, mă.