S-a întâmplat o chestie

Veşti bune. M-am îmbogăţit. Mi-au mărit retribuţia la job săptămâna trecută, ceea ce înseamnă că mi-au micşorat salariul, că atunci când îmi cresc ei venitul îmi creşte şi poprirea de la bancă, deci, iau bani mai puţini. Dar azi ori ieri sau când a fost a votat parlamentul să nu mai plătească jurnaliştii impozit pe venit. Oau, iau bani mai mulţi ca să scriu! Sau poate iau bani mai mulţi ca să tac din gură? Eu sunt jurnalist. Sunt ăla pe care îl înjuri tu când auzi veşti proaste. Şi nici măcar nu scriu despre politică! Ce ar trebui să fac acum? Să mă comport ca un amploaiat al Ministerului Adevărului, să ridic în slăvi pe cine e la putere? Vorbeam cu un prieten medic despre asta. Nu înţelegeam nici eu, nici el de ce ar trebui să fim nişte excepţii într-o ţară de speciali. Prietenii mei îmi bagă pula-n gură, te-ai dat cu ăştia. Nu înţeleg de ce ar trebui să fiu judecat pentru ceva ce am obţinut fără să cer, nu înţeleg de ce 3 milioane sau câte or fi în plus ar trebui să mă califice drept un parazit, un serviciu social, un privilegiat, un ce vrei tu, un special. Eu fac asta că aşa mi-au spus profesorii mei că o să fiu, nu ca să fac bani, dacă vroiam să fac bani, lucram în vânzări. Nu vreau banii ăia, luaţi-i voi şi lăsaţi-mă să fac ce ştiu.