Da, mă. M-am dus cu tovarăşul ăsta al meu în Cluj în 1997 şi ne-au cazat la cel mai înalt cămin studenţesc de pe acolo, nu mai ştiu cum se cheamă, dar era undeva prin centru şi avea vreo 16 etaje. Am şi agăţat 2 fete de prin Baia de Arieş, dar asta-i altă poveste. Ideea-i că la un moment dat el zice:

-Hai jos, să fumăm o ţigară.

-Păi, de ce să mergem jos să fumăam o ţigară? Hai să mergem pe acoperiş să fumăam ă ţigară.

Asta am făcut şi cum admiram noi Clujul de deasupra îmi vine mie o idee de geniiu între ghilimele. Ştiţi, eu nu scuip. Şi vă rog să nu mă luaţi cu "da, tu nu scuipi, tu înghiţi" şi alte glume proaste. Scuipatul mi se pare un gest golănesc.

Dar de la înălţimea aia, cum eram noi studioşi, am vrut să fac eu un experiment. Îmi doream aşa, dintr-o dată, poate pentru că studiasem şi nişte ţuică din aia ardelenească, nu am vrut să arunc cu ceva de acolo, ca să nu omor pe nimeni. M-am hotărât să fiu un Newton al scuipatului, Drept urmare, am scuipat beat de pe acoperişul blocului de 16 etaje, deci, practic, de l etajul 17. Nu ştiu, nu am aflat dacă gravitaţia sau ce o fi a avut vrreun efect. Dar până să ajungă scuipatul jos, a apărut un ins de nicăieri, a dat colţul şi i-a scăzut scuipatul direct în cap. Ştiu că asta s-a întâmplat, că pe vremea aia vedeam bine.

I-am zis tovarăşului:

-Eu am terminat ţigara, hai în cameră.