Poveste pescărească
Dar asta e pe bune. Deci, vine mama în țară. Chestie care nu se întâmplă mereu. Dar tura aia a venit. Eu m-am bucurat ca un copil. Na, ca și cum aș fi copilul ei, că știți voi, pater semper incertus. Mi-a adus o grămadă de bunătăți. Dar eu, bucuros ca o pisică din aia care vine și îți lasă șoricei morți pe preș la ușă am zis stai așa. Trebuie să fac și eu ceva. Mi-am luat sculăriile, m-am urcat în bibiu și m-am dus într-un loc de pe Siret pe care îl știam eu.
La artificială. Băi, ca niciodată. Cred că a durat toată afacerea vreun sfert de oră. 9 lansări, 6 șalăi. Am păstrat 2 pentru acasă, p-ăilalți 4 i-am aruncat înapoi în apă șiiii... un pic mai încolo era unu' care dădea la crap. 7000 de lansete, scule, momeli, nenorociri, nimic. Că asta e la crap, aștepți. Plus nevasta, o luase și pe ea la bronzat. Și plecând, am auzit-o spunându-i:
-Tu de ce nu faci ca el?
Postări
