Deci, există mitul ăsta, al poporului ales și mai dau și eu o lopată la dărâmarea lui, poate ajută. Că nu întotdeauna asta a fost cartea câștigătoare. Zic asta pentru că noi suntem daci, suntem nu știu ce... Exista poporul kazar, care ajunsese să controleze aproape toată Asia și rusia. Stăpânind ei atâtea nații și atâtea religii, s-au hotărât, hai să facem una pentru toată lumea. S-au interesat și au descoperit că există una care-și zice că-i poporul ales. Gata, asta suntem, poporul ales. Și s-au făcut mozaici. După care i-au exterminat, aproape, rușii. Ăia care au scăpat, ca să nu fie linșați trecând spre Europa pe la ruși, ziceau că sunt evrei.

Mulți dintre ei au ajuns în Germania, unde au făcut ce știau ei mai bine, că mare lucru nu mai aveau în afară de cunoștințe - dentist, croitor, bancheri unii, din astea. Și pentru că s-au declarat evrei, când a venit la putere Adolf Schicklgruber, ghici ce le-a făcut.Și acuma vin unii și spun: pfoai, păi Cloșca cu puii de aur??? Comoară dacică!!! O pvlă. Era comoara regelui vizigot Atanaric, care a îngropat-o în albia râului Buzău când veneau hunii peste el, în speranța că va reveni și o va recupera vreodată. Ca să nu mă întind: ar fi bine să nu ne umflăm atâta în pene cu ce eram noi mai demult și să vedem ce putem să facem de acum încolo, că istorie mai știm, dar viitor nu prea.