Jumări, nu jumeri

Că nu discutăm de scovergi din alea, cranț, cranț, din Ardeal. Zic despre treburile alea, carne din aia, jumate grăsime, jumate mușchi, jumate șoric, afumată, prăjită și păstrată în untură. Ăia de prin Olt îi zic carne la garniță. Treaba lor. Treaba mea e să zic asta: du-te înapoi în timp în copilărie, joacă fotbal cu băieții în fața porții pe vremea asta în care așa ceva, să ieși din casă, din curte, a început să devină o idee rea și întoarce-te, fii de acord cu bunică-ta care te trimite cu o farfurie, o carafă și un castron în beci să iei jumări, murături și vin pentru cină. 

Și o să-ți fvtă o omletă cu jumări și cu mămăligă și cu mămăligă de-o să mănânci de-o să spargi, dacă o prinzi într-o seară bună o să-ți toarne și ție un pahar di hin, o să te azdruci dup-aia în futelniță cu plapuma-n cap și cu picioarele la soba proaspăt alimentată cu lemn și n-o să-ți dorești mai mult și nu te duce mintea la alte prostii, că ești copil.