Baieti...
Se afișează postările cu eticheta copilarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copilarie. Afișați toate postările
miercuri, 12 august 2009
vineri, 29 mai 2009
Hai sa fiu si eu Ion Creanga (II)
Cred ca daca aveam acuma fabrica de mingi de fotbal, dadeam faliment. Sau ma reprofilam pe facut dildos. Sau pokemoni de cauciuc. Sau poate dildos cu pokemoni in capat. Pentru nostalgice/nostalgici. Inchipuiti-va epopeea "Transformarile pokemonilor psihici", varianta porno. Pe Pikachu cu o pula mare crescandu-i din cur. Una neagra. Daca n-ati vazut umorul la faza asta, nu-i nimic. E doar o gluma pe care o inteleg doar eu. Asa cum fac mai toti copiii din ziua de azi, care sunt niste autisti si joca fotbal numai in FIFA Manager si tenis pe Wii.
Unde-au disparut copiii de alta data? Unde-s locurile de joaca? In mall? Unde-a disparut fotbalul din strada? Ca-l vedem numai la reclamele la Mastercard sau ce pula mea o fi aia.
Bai, c-am depasit etapa aia de copilarie tanara cand radeau ai mei de pornirile mele sexualo-freudiano-oedipiano-animalo-sentimentale (imi faceam repede gagici, da' nu stiam ce sa fac cu ele). Acuma vorbim de perioada aia, gen 6 - 12 ani. Cea mai tare perioada, in felul ei. Cand aveai alte instrumente de cunoscut lumea, de comunicat, de interactionat si de intrebat intre voi de ce unii au ata rupta si altii nu. Perioada aia cand ai sansele cele mai mari sa ramai cu un defect pe viata, fara un ochi, sa cazi in cap pe ciment de pe bara de batut covoare etc.
Crescutul cu cheia de gat, mersul prin noroaie la scoala si inapoi ca nenorocitii aia de comunisti au facut cutiile alea de chibrituri, da' drumuri nu, pisatul pe tine in fata usii ca nu mai reuseai sa bagi cheia in broasca, delimitarea gastilor din cartier si exploratul orasului si a imprejurimilor lui. Moama ce vremuri! Mai am un pic si ma emotionez. Stiam toate santierele din oras, jucam in ele pac-pac cu caramizi, furam tevi pentru cornete (sau gornete?), ne fugareau paznicii, fetele erau interesante doar pentru felul cum zbierau cand le udam iar cele mai bune mure din cosmos cresteau pe malul caii ferate.
Fugeam de aia mai mici, ne bateam cu tiganii, ne bateam cu aia ca noi, ne bateau aia mai mari si parintii, ne bateam intre noi, subiectele cele mai aprinse erau "cum se zice corect vanilais si ce pula mea zice emsihemăr acolo". A castigat ala cu gura mai mare: CHENTASTIGI, măiiii..... Si injuram. Ooo, da, cat mai injuram. Ne placea. Ne intreceam la asta. Iar urmarile se vad si in ziua de astazi. Pfuu, si n-am zis nimic de vacantele la tara. M-am umplut de nostalgie ca veceul de tampoane intr-un camin de fete duminica seara. Am sa zic doar ca pe la 9 ani, imbracat doar in pantaloni scurti, am cazut din copac pe spate intr-o tufa de urzici mai mare ca mine (nu ca ar fi fost dificil pentru ceva sa fie mai mare ca mine pe vremea aia).
O ultima chestie: atunci am descoperit ca suntem ecologisti. Stiam toate cimitirele din oras. Asa facea gasca mea, explora tot si cauta scandal in toate cartierele. Preferatul meu era ala nemtesc de razboi, plin de monumente vechi, de bun gust, misto, facute pentru niste nemti veniti sa-si apere tara si sa moara la Namoloasa si sa fie ingropati intr-un targ de cacat - Focschan sau cum s-o fi scriind. Dar preferatul gastii era Nordicul, cel mai mare, cu cele mai bune fructe si care avea, cred, vreo doua hectare de tufe de liliac in care jucam noi "ascunsa". Bai, si-ntr-o zi, ne ducem noi acolo si ce sa vezi: astia adusesera puscariasii si taiasera tot liliacul. Trista zi. Dar toate acestea aveau sa-si piarda orice importanta, orice relevanta cand, in poza, a aparut ceva nou. Ceva din care am iesit toti, si toti ne petrecem restul vietii sa intram inapoi: vaginul. (Va urma)
Unde-au disparut copiii de alta data? Unde-s locurile de joaca? In mall? Unde-a disparut fotbalul din strada? Ca-l vedem numai la reclamele la Mastercard sau ce pula mea o fi aia.
Bai, c-am depasit etapa aia de copilarie tanara cand radeau ai mei de pornirile mele sexualo-freudiano-oedipiano-animalo-sentimentale (imi faceam repede gagici, da' nu stiam ce sa fac cu ele). Acuma vorbim de perioada aia, gen 6 - 12 ani. Cea mai tare perioada, in felul ei. Cand aveai alte instrumente de cunoscut lumea, de comunicat, de interactionat si de intrebat intre voi de ce unii au ata rupta si altii nu. Perioada aia cand ai sansele cele mai mari sa ramai cu un defect pe viata, fara un ochi, sa cazi in cap pe ciment de pe bara de batut covoare etc.
Crescutul cu cheia de gat, mersul prin noroaie la scoala si inapoi ca nenorocitii aia de comunisti au facut cutiile alea de chibrituri, da' drumuri nu, pisatul pe tine in fata usii ca nu mai reuseai sa bagi cheia in broasca, delimitarea gastilor din cartier si exploratul orasului si a imprejurimilor lui. Moama ce vremuri! Mai am un pic si ma emotionez. Stiam toate santierele din oras, jucam in ele pac-pac cu caramizi, furam tevi pentru cornete (sau gornete?), ne fugareau paznicii, fetele erau interesante doar pentru felul cum zbierau cand le udam iar cele mai bune mure din cosmos cresteau pe malul caii ferate.
Fugeam de aia mai mici, ne bateam cu tiganii, ne bateam cu aia ca noi, ne bateau aia mai mari si parintii, ne bateam intre noi, subiectele cele mai aprinse erau "cum se zice corect vanilais si ce pula mea zice emsihemăr acolo". A castigat ala cu gura mai mare: CHENTASTIGI, măiiii..... Si injuram. Ooo, da, cat mai injuram. Ne placea. Ne intreceam la asta. Iar urmarile se vad si in ziua de astazi. Pfuu, si n-am zis nimic de vacantele la tara. M-am umplut de nostalgie ca veceul de tampoane intr-un camin de fete duminica seara. Am sa zic doar ca pe la 9 ani, imbracat doar in pantaloni scurti, am cazut din copac pe spate intr-o tufa de urzici mai mare ca mine (nu ca ar fi fost dificil pentru ceva sa fie mai mare ca mine pe vremea aia).
O ultima chestie: atunci am descoperit ca suntem ecologisti. Stiam toate cimitirele din oras. Asa facea gasca mea, explora tot si cauta scandal in toate cartierele. Preferatul meu era ala nemtesc de razboi, plin de monumente vechi, de bun gust, misto, facute pentru niste nemti veniti sa-si apere tara si sa moara la Namoloasa si sa fie ingropati intr-un targ de cacat - Focschan sau cum s-o fi scriind. Dar preferatul gastii era Nordicul, cel mai mare, cu cele mai bune fructe si care avea, cred, vreo doua hectare de tufe de liliac in care jucam noi "ascunsa". Bai, si-ntr-o zi, ne ducem noi acolo si ce sa vezi: astia adusesera puscariasii si taiasera tot liliacul. Trista zi. Dar toate acestea aveau sa-si piarda orice importanta, orice relevanta cand, in poza, a aparut ceva nou. Ceva din care am iesit toti, si toti ne petrecem restul vietii sa intram inapoi: vaginul. (Va urma)
luni, 6 aprilie 2009
Hai sa fiu si eu Ion Creanga
Viata e o calatorie initiatica. Inveti pana te ia dracu la propriu. Cat esti copil, inveti sa NU faci lucruri. Spre maturitate, inveti sa faci . Daca nu, esti prost. De-aia io cand ma gandesc la cum sunt acum si cum eram atunci.... .
Pentru mine, copilaria s-a invartit toata in jurul iubirii. Eu am fost un copil frumos si iubit, asa handicapat cum eram (ai mei si-au dorit fata, insa Michael s-a atasat foarte tare de mine inca de cand ma jucam intr-un colt de coi, probabil). Asta pana cand a aparut fratele meu, care am avut ghinionul sa fie mult mai frumos ca mine, asa ca de-atunci am cam fost de capu' meu, ca toti se uitau numai in curu' lui. Intr-al meu se uitau mai mult cu cureaua. Pentru ca da, exista si o parte intunecata a iubirii.
Pentru iubire am facut multe lucruri in copilarie pe care acum, cand mi s-a mai dezvoltat creierul (sau simtul conservarii) nu le-as mai face. De exemplu, iubeam cainii. Asa ca ma duceam la toti cainii pe care ii vedeam sa pun eu mana pe ei dupa care, de obicei, fugeam extaziat la ai mei si zbieram "M-A LINGIT!" Astazi, ii suspectez pe jumatate din caini ca sunt satanisti, inclusiv pe ala pe care l-am avut eu. Iubeam foarte mult si pisicile, dar ele nu cred ca ma iubeau la fel, ca altfel nu imi puteam explica de ce ma zgariau cand le tineam cu capul prin balti mult timp. De asemenea, cred ca am fost si un mic fetisist-cleptoman, asa. Cred ca am fost singurul practicant al acestei orientari care daca ar fi continuat banuiesc ca ar fi devenit sexuala. Dar m-am lasat. Dupa ce am furat a treia oara acelasi stilou de la aceiasi oameni si am fost prins si batut a treia oara, am zis ca nu merita.
Daaa, si femeile. Heei, femeile... Ce vremuri! Maaare mic Casanova eram. Nu o data m-am intors acasa de mana cu o cetateanca de varsta mea, anuntandu-i scurt pe ai mei despre planurile mele de viitor: "v-am adus-o! vedeti ca noi dormim acolo, voi dincolo etc." Prima poveste de dragoste a fost pe vremea cand puteam vorbi doar sasait, adica la 2 ani si s-a derulat la Timisoara. Dupa care au urmat si altele. Ce ma deranja pe mine pe vremea aia era ca ai mei si cu aia carora le povesteau ce faceam eu cu gagicile radeau. De ce radeau? Ce oameni rai!!! Oricum, pe la 3 ani, asa, cea mai tare schema de agatat fete de varsta mea era sa le arat (in public, eventual), cum puteam eu sa fac pipi din mers. Ce tare li se parea!
Sfarsitul episodului 1.
Pentru mine, copilaria s-a invartit toata in jurul iubirii. Eu am fost un copil frumos si iubit, asa handicapat cum eram (ai mei si-au dorit fata, insa Michael s-a atasat foarte tare de mine inca de cand ma jucam intr-un colt de coi, probabil). Asta pana cand a aparut fratele meu, care am avut ghinionul sa fie mult mai frumos ca mine, asa ca de-atunci am cam fost de capu' meu, ca toti se uitau numai in curu' lui. Intr-al meu se uitau mai mult cu cureaua. Pentru ca da, exista si o parte intunecata a iubirii.
Pentru iubire am facut multe lucruri in copilarie pe care acum, cand mi s-a mai dezvoltat creierul (sau simtul conservarii) nu le-as mai face. De exemplu, iubeam cainii. Asa ca ma duceam la toti cainii pe care ii vedeam sa pun eu mana pe ei dupa care, de obicei, fugeam extaziat la ai mei si zbieram "M-A LINGIT!" Astazi, ii suspectez pe jumatate din caini ca sunt satanisti, inclusiv pe ala pe care l-am avut eu. Iubeam foarte mult si pisicile, dar ele nu cred ca ma iubeau la fel, ca altfel nu imi puteam explica de ce ma zgariau cand le tineam cu capul prin balti mult timp. De asemenea, cred ca am fost si un mic fetisist-cleptoman, asa. Cred ca am fost singurul practicant al acestei orientari care daca ar fi continuat banuiesc ca ar fi devenit sexuala. Dar m-am lasat. Dupa ce am furat a treia oara acelasi stilou de la aceiasi oameni si am fost prins si batut a treia oara, am zis ca nu merita.
Daaa, si femeile. Heei, femeile... Ce vremuri! Maaare mic Casanova eram. Nu o data m-am intors acasa de mana cu o cetateanca de varsta mea, anuntandu-i scurt pe ai mei despre planurile mele de viitor: "v-am adus-o! vedeti ca noi dormim acolo, voi dincolo etc." Prima poveste de dragoste a fost pe vremea cand puteam vorbi doar sasait, adica la 2 ani si s-a derulat la Timisoara. Dupa care au urmat si altele. Ce ma deranja pe mine pe vremea aia era ca ai mei si cu aia carora le povesteau ce faceam eu cu gagicile radeau. De ce radeau? Ce oameni rai!!! Oricum, pe la 3 ani, asa, cea mai tare schema de agatat fete de varsta mea era sa le arat (in public, eventual), cum puteam eu sa fac pipi din mers. Ce tare li se parea!
Sfarsitul episodului 1.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
