Românism

Hai, c-am mai făcut un pas spre reglementarea situației câinilor vagabonzi. Senatul a adoptat o lege. Bine, nu? Ei, bine, nu. Ce propune ea? Orice, numai ce facem cu câinii vagabonzi NU, desigur. Mai urât: singura situație în care se poate eutanasia un câine este aceea în care câinele este declarat bolnav incurabil. Deci, NIMIC. NU dacă-s fără stăpân, NU dacă fac mizerie, Nu dacă fac gălăgie, NU dacă au boli care nu-s terminale, dar pe care le poți lua și tu și eu și, bineînțeles, NU dacă sunt agresivi. Acuma, să ne înțelegem. Nu-s fanul eutanasierii decât când mă mai fugăresc niște câini, dup-aia îmi trece repede. Dar să spui că omori câini bolnavi și nu-i omori p-ăia agresivi e tipic românesc. Orice bou e în stare să înjure și să scuipe o babă în fața bisericii, dar nimeni n-are curaj să ia la omor un hoț pe care-l prinde cu mâna în buzunar.

Simptomatic

Un englez, un neam si un roman beau la o masa intr-un bar. La o alta masa, singur, bea unu' cu o figura foarte familiara. Toti se intrebau cine e.
- Gata, stiu, se prinde unu'. E Isus. Isus Cristos.
-Uau, zice altul, pai hai sa-i dam si noi ceva de baut, nu?
Zis si facut, ii trimit fiecare cate un pahar cu ceva, Isus le face semn ca le multumeste si bea. Cand termina bauturile, trece pe la ei pe la masa si da noroc cu englezul.
-Extraordinar, zice englezul, va mai amintiti ca avusesem mana rupta? Acum s-a vindecat complet, parca am o alta mana!
-Super, zice neamtul dupa ce da si el mana cu Isus, spatele nu ma mai doare deloc, parca am o coloana noua!
Da' romanul:
- Nu, nu, cu mine nu dai noroc, frate, io am pensie de handicapat!!!