Am văzut şi eu Teambuilding, bine, l-am văzut atât de praf încât după ceva timp i-am zis cui m-a dus că aş vrea să mergem într-o zi să vedem Teambuilding şi pot să zic ceva: dincolo de faptul că ar fi bun sau prost, este foarte realist. Şi acum s-ar putea să fiu înjurat, dar pentru mine s-a confirmat încă o dată că, de fapt, corporaţiile sunt bune. Într-un fel, da, te storc, munceşti ca un sclav, se gândesc în principal numai la profit, am şi exemple. Ştiu corporaţie care avea 300.000 angajaţi, care le-a promis acţionarilor într-un an 30 miliarde USD profit şi pentru că a făcut doar 27 miliarde profit, ca să optimizeze costurile, a dat 30.000 oameni afară. Dar, spre deosebire de patronii români, te plătesc. Decent. Şi te trimit şi în teambuilding, Vreau şi eu să văd o gestionară de la non-stop care a fost în viaţa ei în teambuilding.

 Când stai cu sabia deasupra capului normal că eşti stresat şi presat de targeturi, deadlineuri şi alte aşteptări de multe ori heirupiste şi nerealiste. Şi când ai ocazia să scapi te faci prafao. Dar asta nu face corporaţia un lucru rău. Dacă ne amintim de anii 90, ar trebui să ne amintim şi de faptul că majoritatea oportunităţilor de carieră erau să ajungi zilier, vânzător la magazin sau măturăteur indiferent ce educaţie aveai, dacă nu aveai pile, deşi... sau să pleci din ţară. Acum e altfel. Şi e meritul nostru. Foarte multă lume dă vina pe corporaţii pentru tot ce-i rău pe lumea asta, dar nimeni nu am auzit să se uite şi să vadă că, de fapt, corporaţiile plătesc jumătate din tot impozitul pe profit plătit în ţara asta, în condiţiile în care sunt doar o mică parte din toate companiile de aici.

Cu alte cuvinte, românii nu-şi plătesc impozitele în România, nu străinii. Şi să amintesc un aspect, toată lumea se plânge că ne pleacă talentele din ţară, ştiţi voi, mai ales ăia care vor să aibă dreptate cu orice preţ, care fac mişteaux de diaspora, că, vezi-doamne, nu mai ştie româneşte. Pe de o parte, ăia care nu mai ştiu româneşte nu au ştiut româneşte niciodată, pe de alta, cine eşti tu să judeci cine unde pleacă, dar corporaţiile care au venit aici tocmai asta au făcut, au dat o şansă unor oameni să-şi pună în valoare ce ştiu aici, nu la dracu-n praznic, pentru că, surpriză,  zic din nou,ele plătesc. Şi plătesc oameni care învaţă acum, pentru că noi, vreo 50 ani, poate mai mult, nu am ştiut ce e capitalismul şi corporatismul. Media de vârtstă este foarte mică, iar şefii ăia mari sunt de multe ori nişte securişti bătrâni care au fost puşi în funcţii că erau singurii care aveau contacte şi contracte peste tot.  Eu am fost în teambuildinguri. Comedie proastă sau comedie bună, nu mai contează, nu suntem critici de film aici, dar a propos de neorealismul românesc, cam tot ce vezi în filmul ăla se potriveşte cu realitatea şi se încadrează acolo.