Interviul

 Interviul

Azi am avut un interviu. Pe vremuri, când mă duceam după muncă la o bere cu băieţii, mă întrebau:

-Şi? Ce ai făcut azi?

-Păi, am fost la un interviu.

-Ce zici, te angajează?

-Nu, măi, nebunule, eu le-am luat interviu lor, nu ei mie.

Dar, de data asta, am cedat. Apropiaţii m-au tot luat, "dar de ce nu îţi găseşti şi tu un loc mai bun, de ce nu ştiu ce?" Am zis hai, mă, am luat legătura cu unii şi a rămas să ne vedem azi. Numai că între timp a apărut ceva şi când am aflat ce, era să îmi cadă telefonul din mână: nevasta celui pe care îl consider fratele meu mai mare în Bucureşti a plecat dintre noi. 

Am fost atât de zăpăcit de vestea aia încât, sincer, nu am ştiut ce să fac. În loc să sun să încerc să reprogramez întâlnirea (că doar nu înmormântarea).... mintea mea m-a pus să aleg. Şi am ales să mă duc la interviu şi sper să fiu iertat pentru asta. Ştiu că sună studiat. Nu este Nu o să îi fac eu necrologul, zic şi eu vreo două chestii în memoriam. .E chiar din suflet. M-a tratat ca pe copilul ei, încă mai am dulceaţă de nuci de la ea acasă.  Ce vreau să spun este că dacă aş avea de ales între a câştiga eu interviul ăla şi a trăi ea, cu siguranţă aş alege varianta a doua. R.I.P.