Noapte. Oboseală, frig, urât în orașul ăsta tîmpit, dar măcar e liniște și eu zâmbesc. Nici eu nu știu de ce zâmbesc, e 1 noaptea și mâine o iau de la capăt cine știe până la cât noaptea.
-Pe ce proiect ești? Pe ce limbă? A, franceză? Că și nevastă-mea lucrează tot aici, dar pe germană, la beamveu. Câți sunteți? 1700? Dar cred că o să fiți mai puțini. La nevastă-mea la contabilitate au început 11 și au rămas 4. Restul de 7 au plecat că era prea mult de muncă. Îi tot zic, hai cu mine în învățământ, spuse șoferul meu de Bolt-plătit-de-corporație, că e nevoie de oameni.
-A, sunteți în învățământ?
-Da, sunt profesor de matematică la gimnaziu. Am 3700 lei pe lună. Dar am 4 luni de vacanță pe an. 4 luni, îți dai seama? Voi n-ați vrea și voi 4 luni de vacanță pe an? Că în rest, am o singură problemă. Hai, două.
-Normal c-aveți probleme, sunteți profesor de matematică, zic eu, înghițind în sine niște întrebări de duh despre Întâiul Matematician al Țării.
-Da, să-mi bag pvla-n el de sistem, că ne face să scoatem niște idioți în serie! Și a doua problemă, să-mi bag pvla în ei de părinți, că îi trimit pe copchii la noi la meditații, dup-aia le fac ei temele și ne fac panaramă că loazele lor de-a șaptea tot matematică de-a treia știu și nu înțelege nimeni cum am ajuns un popor care produce lepre pe bandă rulantă!
Cursa s-a terminat. M-am dat jos din mașină zâmbind și mai tare decât când m-am urcat. Când mă fac mic, aș vrea să fie profesorul meu.