Argumentardare

Bate prostul cat e cald, dar nu cu arma lui, zic io, citandu-ma pe mine.

Pentru ca m-am trezit prost-, dar foarte prost-dispus in dimineata asta, azi ne luam de lume. Chiar n-am cum sa nu, uite, e sambata dimineata si eu m-am trezit mai devreme decat intr-o zi de munca. Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu! Ce vroiam sa spun: io-s perfect de acord ca uneori, unor oameni poti sa le spui direct, sincer si la obiect “esti prost” fara niciun regret pentru tot restul vietii decat daca vin ei dup-aia pe la spate si te lovesc cu ceva contondent la ureche.

Fiecare om mai spune cate o prostie in viata, daca nu e surdomut, autist sau pacient in coma de gradul IV. Cand vorbeste prostii, io categorisesc omul dupa un singur criteriu: daca il cunosc suficient de bine sau nu. Si aplic una dintre urmatoarele: nu-l cunosc – ii dau o sansa, ii explic unde-a gresit. Il cunosc suficient incat sa-mi dea impresia unui om cat de cat inteligent care-a comis-o, la fel, aplic tratamentul de mai sus si incerc sa-l aduc pe calea cea buna, nu-l fac prost, nu-l jignesc, il fac cel mult handicapat sau zdreanta. (Gluma cu Becali.)

Ei, dar daca-l cunosc si cred ca-i prost si ma fute la icre cu tembelismele lui, ii zic direct ca-i prost si-mi vad de viata mea. Asta, desigur, daca nu am motive sa ma incadrez la alineatul 1, ala cu datul la tâmplă ulterior. Caz in care il trimit in pula mea in gandul meu si ma indepartez de zona exploziei, sa nu ma ia flama de prostie si pe mine. Niciodata, dar niciodata n-am sa folosesc ca argument clasicul romanesc “tu vorbesti, ma??? Nu vezi ce faţă de prost ai???”. Cum am vazut io intr-o postare la cineva.

Pentru ca trebuie sa ne poata deosebi cumva lumea de langa noi, pe mine si pe prost, adica.

Apologia derizoriului

Un fel de precizare la materialul de dinainte, sa nu ziceti ca m-am tampit de tot.

Incep sa cred ca am avut dreptate cand am zis ca suntem incojurati de cretini. Initial era sa ma razgandesc, stii, sa nu generalizez, sa mai dau o sansa, sa vreau sa cred ca poate nu e asa. Dar nu. N-am de ce. Ma uit la cretinizor si vad/aud discutii care ar trebui sa convinga orice creier ca are nevoie de distonocalm. Sau de tarnacop. Sau de viza de Canada. Oare pe elanii aia, pe marmotele alea, pe somonii aia ii intereseaza unde si-a facut studiile marilena nitu? Pot ursii grizzly sa doarma daca nu stiu daca e pace sau razboi in familia zavoranu?

Ca la noi se pare ca asta conteaza. Degeaba ma miram io ca nu ma inteleg cu lumea. Normal ca nu ma inteleg, vorbim de lucruri diferite fiecare. Ne uitam la un cub. Io zic ca-i cub si tu zici ca-i murdar de cacat intr-un colt. Dar eu nu vreau sa-l mananc, vreau sa te invat ca asa se numeste chestia aia murdara de cacat intr-un colt pe care ai vazut-o tu si nu stii cum se cheama. N-ai cu cine. Nu e oameni. La noi intotdeauna vor conta detaliile de cacat.