Eu si ocaziile

Cateodata, cand mai visez eu asa, imi doresc sa fiu obscen de bogat. As vrea sa fiu atat de bogat incat sa platesc si chestiile gratuite. Si sa las si bacsis la ele. Problema a fost intotdeauna cat de multe sunt dispus sa fac sa ajung asa. Ei, se pare ca nu destule. Si nu orice. Daca nu fac ceva astia de la loto in privinta asta, n-am sa ajung niciodata sa ma dea banii afara din casa.

Ieri, cica s-a reparat o mare nedreptate. Fusesem suspendat dintr-o oaresce functie intr-o federatie. De vreun an, asa. Neoficial, c-asa-i la noi. Ieri am primit un mail oficial, de data asta, cum ca situatia mea s-a reanalizat si mi s-a ridicat suspendarea si ca sunt invitat sa arbitrez din nou, ca despre aia era vorba. Uau, se pare ca sunt beneficiarul unui act de clementa. Ar trebui sa ma bucur, e o sansa, cati mai au ocazia, dupa ce-au fost aruncati ca niste gunoaie pe usa din dos, sa vina inapoi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Si stiu ce urmeaza, protocoale, chestii, deplasari, misto, ce mai...

Dar avem o problema. Eu am fost IERTAT. Am voie sa ma alatur din nou grupului. Dar am fost scazut in grad. Or, eu nu sunt vinovat de nimic. E ca si cum i-ai da drumul din puscarie unui nevinovat "hai, esti liber!". Altii poate s-ar bucura. Eu nu vreau mila, eu vreau dreptate. Eu am fost futut de niste oameni care acum ma cheama, "hai sa fim din nou prieteni". Bun. Pentru mine acceptarea acestei marinimii echivaleaza cu recunoasterea unei vinovatii. Deci, nu ma intereseaza. Vreau sa fiu repus in drepturi ca inainte. Si ca oamenii care m-au futut sa fie pedepsiti. Dupa aia, mai discutam.

Probabil si de-asta n-o sa ajung cine stie unde in viata. Ca nu-s dispus sa fac comprimisuri de cacat.