Boala zilei

As fi vrut sa remarc cum si anul asta, ca sa nu mai dea femeili bani pe incaltari din nou, cum a dat caldura au inceput sa se poarte din nou cizdale. Dar mi-a atras atentia in metrou azi, dimineata pe la pranz, asa, cum ma deplasam eu stand, un gand: oare cu cate puli oi fi dat noroc daca m-am tinut de bara asta? Se tinuse de ea inainte o gagica.

Dar mi-a furat repede ochii ţigănuşul aurolac boschetar cersetor care a intrat (ca sa fac diferenta dintre el si ceilalti tigani, stiti voi, aia civilizati). Asta suferea de o maladie cumplita, tata: personalitati multiple. Cum a intrat el in vagon si s-a pus in genunchi cu o inghetata intr-o mana si un corn cu ciocolata in alta, a inceput: "DUAMNELOR SI DUAMNELOR, uameni buni (am scris cu litere mai mici ca incepuse metroul sa mearga si nu-l mai auzeam asa bine), ajutati-ne si pe noi, tatal nostru etc..."

Care "noi"? Tu, cornul si inghetata? Nu, clar, băeatu' avea ceva la creierul capului. M-am simtit cuprins de compasiune, asa, nu stiu cum. As fi vrut si eu sa pot sa ma inmultesc prin dedublarea personalitatii, sa mai fac rost de un alt eu cu un chistolet care sa-i impuste celelalte personalitati si sa-l scape pe tânărul asta de suferinta care-i ruina copilaria. Si care l-a adus in stadiul in care sa cerseasca la metrou sa ia de mancare pentru el si halealante personalitati care este.