Chestii de ținut în portofel

Ptiu! Deși afară-i destul de ger, am reușit să mă nămolesc tot până la birou. Zici că lucrez undeva în câmp, nu în Casa Presei. Așa-mi trebuie dacă m-am mutat în cartierul șantierul Drumu Taberei. Băi, dar merită drumul, la câți nebuni vezi pe stradă. Uneori chiar mă distrez. Până la urmă, frumusețea-i în ochii privitorului și prostia-n capul vorbitorului (de-aia au luat atâtea vaci țeapă cu Ștefan Bănică jr.).

Am mai zis, preferații mei prin RATB sunt ăia care vorbesc singuri. Dar azi era o babă-n 41 care în vreo trei stații a reușit să se certe cu jumătate de tramvai, deși nu-i făcea nimeni nimic. Și mai urcau și alții, săracii, care nu știau despre ce-i vorba și intrau și ei în gura știrbă a ăleia. Nici nu știam de cine să mă hlizesc mai tare, de ăia care aveau ghinion cu baba sau de înjurăturile colorate ale vatmanului.

Ei, prieteni, dar pentru tot acest spectacol trebuie să plătești. Iar în București, ca să plătești călătoriile, ori strângi bani de amendă, ori îți iei card electronic de transport (tehnologie RFID, pe limba masturbagiilor din IT), pentru că trebuie să facă și securiștii de la UTI niște bani. Mă mir c-au acceptat asta toți pensionarii nebuni de pe aici și n-am auzit chestii despre conspirații și satanism, ca la buletine.

Problema-i că-s sclerozat și tot uit cardul și-mi mai cumpăr câte unu și dup-aia nu mai țin minte pe care am bani și-am ajuns să umblu cu 3 carduri după mine.