Antireclama zilei

Nu, nu ne mai luăm și noi de tanti fata lu' actoru' care ne învață că în viață lucrurile free costă 9 euro. Dar avem o întrebare din partea cititoarelor: Ghiță, e adevărat ce se spune despre ciobani?

Al doilea defect

Am și eu un mic defect, mic așa, ca mine, asta e, îl recunosc: sunt bețiv și paranoic. Și curvar. Și am fost la Cluj. Și la Cluj, pentru prima dată de când s-au schimbat banii, am agățat. Ciudat, pentru că nici înainte să se schimbe banii nu obișnuiam să agăț eu. Asta e, există și curvari timizi, ce să-i faci. Dar la Cluj... Nu știu, întotdeauna la Cluj a fost altfel. Am o problemă. Sau o stare de spirit, poate nu-i neaparat problemă. Dar soluție știu sigur că nu e. Procentual, în 99% din situații, dintre o blondă, o brunetă, o șatenă și o roșcată eu aleg o ardeleancă. O fi forma mea de masochism. Da. Asta-i problema. Eu aleg ardeleanca. Defectul e că stau în București.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (X)

Ai pierdut-o. Știu că suferi. Se vede. Dar e omenesc. În astfel de momente, durerea e normală. Dar va trece. Nu uita niciodată vorba asta: fiecare floc smuls din cur face să curgă câte o lacrimă.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (IX)

REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Oare ce plm am făcut azi noapte de mă păzesc ăștia cu pușca de asalt? Dar nu-i asta, că e la feminin. Definiția mai aproape de adevăr e să ajungi să te rogi să bei o bere cu oamenii care îți spuneau că vor să-ți sugă pula. Sau na, dacă e la masculin, să ajungi să-i duci în spate pe oamenii care îți ziceau că bei.

În rai, lumea umblă

Există destui nebuni pe lumea asta care susțin și cred în ideea că teritoriul României de azi a fost grădina Edenului la propriu.  Și ar putea fi  chiar așa, la o adică. Avem de toate. Cine mai are atâtea resurse ca noi? Statistic, doar Rusia, America și încă vreo alte câteva zeci de țări, dar nu asta contează, alea-s doar statistici. Important e că și în rai lumea era analfabetă și nu avea autostrăzi, dacă ne luăm după biblie. Uite, avem ceva în comun cu raiul, totuși.

Știu, o să ziceți că ajung, încet, să mă iau de ăia care protestează acum anti gaz și anti aur. Dar o să greșiți. Nu-s specialist în gaze și cu siguranță nici în aur. Cu siguranță nici măcar unu la o mie dintre protestatari nu sunt, mulți probabil nu știu exact nici în ce județ sunt niște localități pentru care protestează. Am da-o de la egal la egal, niște română mai știu, m-aș descurca. Dar ar fi o discuție irelevantă oricum. Pentru că la cât furăm noi, nu ne-ar ajunge nici 100 de Roșii Montane și 100 de județe Vaslui.

De-asta, discuția despre astea două subiecte mi se pare deja marginală când vorbim de noi. Uitați-vă la Japonia ce bogății naturale are: tzunami, cutremure, bombe și accidente nucleare.Și unde e. Și e primul exemplu care-mi vine în cap. Deși cred că mi-a mai venit și alte dăți. Nu la resurse e problema. Oricum, am și eu o întrebare pentru guvernanți: cu ce suntem "mai independenți" dacă în loc să importăm de la alții exploatează alții la noi? Problema-i la popor.

De aia, ceva tot pot să le reproșez ălora care protestează "pentru" un nume de localitate, oricare ar fi el - nu vi se pare că sunteți cam mărginiți când vă închipuiți că soarta țării voastre stă fix  în ce se întâmplă la Malu cu Cioate? Bucăți întregi din țara asta lipsesc, milioane de oameni și-au luat lumea în cap și voi faceți panaramă pentru niște găuri în pământ. Cu gândul ăsta am ales să merg azi la mitingul pentru Basarabia și trebuie s-o spun, a fost cea mai frumoasă zi pentru mine din ultimii 15 ani de București. Poate singura cu adevărat frumoasă. Pentru că eu cred că așa umblăm la popor și basarabenii NU sunt aceiași cu cei din Vaslui, chiar dacă ultimii au devenit peste noapte populari, ca bețivul care și-a amintit un banc.

Mă uit la oamenii care protestează pentru, care-i de fapt împotriva unor treburi. Bun, nu le facem. Dă-le-n morții mă-sii de resurse. Bag pula-n ele. Pentru mine oricum cea mai importantă resursă a unui neam sunt oamenii. Și nu știu, poate n-ați avut timp să observați cât vă conduceați familia sau cunoștințele la avion, dar în afară de milioanele de emigranți ne mai lipsesc niște milioane de români - ăia din Basarabia. Oameni care ar putea să facă diferența. Pe lângă chestia asta, protestele de zilele astea mi s-au părut ca niște certuri între unii pe pământ, ca printre arghelenii lui Rebreanu. Nu știu, ei or fi iubind pământul, dar eu îmi iubesc poporul.

Dacă de resursele naturale nu ne atingem și nu facem nimic nici cu poporul și nu ne unim, nu se întâmplă nimic. Vom trăi ca și până acum, în grădina lui dumnezeu, aici. Dar știți cum e în biblie. În rai, lumea umblă în curu gol.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VIII)

Nu orice pas în față e un pas în direcția corectă. Faptul că ai explicații pentru toate nu te face un om mai bun. Când alegi să vadă lumea că alegi se vede.

Lecția de azi

Hai, c-ați dat cu bâta-n baltă. Mai nou, salvați țara fugărind ochelariști prin centru. Și spărgând geamuri la mașini, ca femeia futută și lăsată. Și parcă văd. Parcă văd la anul, când trebuie s-alegem  cine o mai fute pe elena udrea și cine ne mai face de căcat în parlamentul european dai cu tunul și nu vezi niciun șmecher din ăsta la vot, că-i prea prețios votul lui. El nu poate vota decât cu cărămida în geam la om. (Da, am observat, am scris deja de două ori fute. Trei.)

Sincer, barbu ăla mi-e la fel de simpatic ca victor citacu. Iar de victor ciutacu nici c-a luat bătaie n-am chef să aud, așa mult îl iubesc. Dar nu asta-i ideea. Se gândește anal la noi, asta-i trist. În primul rând, de ce îl bați, că nu tu l-ai pus acolo și nu mi se pare corect dacă n-ai votat să faci figuri dup-aia. Doi: nu ne alegem regi. Sau zbiri. Sau dumnezei. Sau dictatori. La noi în țară oamenii au impresia că votează pe cei care-i pun la jug. Nu, boss. Sunt niște oameni care trebuie să ne servească pe noi și da, trebuie să-i învățăm și pe ei treaba asta . De acord. Dar cu bătaia? Cred că nici dacă-i futeți cur tot nu rezolvați nimic. Nu vedeți că ăstora nici de pușcărie nu le e frică?

Cred că cel mai mult le este frică de vot. Că votul e bani. Și aici vroiam s-ajung. Tu, care ești prea deștept să mergi la vot habar n-ai de câți bani e vorba și te comporți ca și cum politicienii se umplu de boli cu s, nu de bani la putere, ești prost pentru că nu realizezi că nu e vorba de ăia cinci sute de mii și o sacoșă. Și nici măcar de banii pe care-i fură politicienii. Nu. E vorba de banii tăi. Banii țării sunt banii tăi. Și faptul că n-ai înțeles chestia asta, deși te gândești la bani în fiecare zi, te face prost. Un scurt exemplu: ați observat că atunci când te duci la supermarket nu prea zici "mă doare-n pulă ce cumpăr"?

Pentru că la politicieni nu-i problemă cât fură, ci cât pot să fure. Ei vor s-ajungă și cu banu-n buzunar, OK, dar mai ales să fie la butoane. Ia-le chestia asta și i-ai nenorocit. O cărămidă într-un geam la un ochelarist rezolvă o pulă. Pune ștampila pe altul și l-ai nenorocit. L-ai lăsat fără job, fără bani și fără butoane. Dar bun. Nu te gândi la ei. Gândește-te la tine. Nu vrei să știi, totuși, pe ce dai banii? Când te duci la curve sau trimiți femeia la cumpărături ești foarte atent. Dar că lași sute de miliarde de euro pe an pe mâna unora de care te doare-n ciocan n-ai nicio problemă. Și, aparent, nu știi nici să faci legătura dintre faptul că n-ai apă caldă și asfaltul în fața blocului te ține 6 luni pe banii tăi și faptul că tu nu votezi să schimbi primarul.

Epilog, că vreau să îl și explic, ca să fiu sigur

Dacă nu ți-ai planificat o carieră de șomer și te încadrezi oarecum mai sus, fără să fii neaparat ăla cu spart geamuri, ești praf. Partea cu fututul a fost cu titlu de comparație, să vă raportați și voi la ceva, poate așa înțelegeți. Am folosit, de asemenea, foare multe referiri la bani, dacă n-ați fost atenți. Iat-o pe ultima: fă ceva cu banii tăi - votează.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VII)

- Am crezut că ești Monica Anghel, i-a zis vecină-mea dimineața.
- Lasă, zic eu în mintea mea, că ai să mai cunoști cântărețe...

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VI)

Primisem cadou un tricou mișto. Era cu unu din Simpsons cu o halbă de bere în mână, iar mesajul era "I'm a keeper". Tocmai am realizat că l-am pierdut. Ironic, nu?

Antireclama zilei

Împarte o cola cu Cuvioasa Parascheva de la Iași!

Dragă Gabi,

îți mai aduci aminte faza aia de când aveam noi vreo 13 - 14 ani și ne plimbam pe unde pășteau (sau pășteam, că nu mai țin minte) vacile și tu aveai chef de miștouri și-ai zis "Ce-ai, de ce ești supărat? De trei zile-ncoace... ăăă.... iarba nu-ți mai place! Hăhăhă! Hăhăhă! Hăhăhăhăhăhăhăhă!" și eu m-am uitat la tine cu antipatie sinceră și n-am zis nimic, că-mi veneau în cap numai înjurături în loc de glume de la țară ca să-ți răspund și eu la fel? Ce să mai zic? Ciudat să vii premiant de la oraș și să te trezești că la țară ești prost pentru că nu ai poreclă, că nu știi glume de căcat, că nu știi să priponești vaca sau că nu știi Plugușorul până la capăt. Mă, hai că mi-am amintit: sper că realizezi că pentru gluma aia cu iarba istoria m-a răzbunat.

Străvechea artă a înghițiurilor mici (IV)

- Iar singur?
- Mda...
- Păi, ce s-a mai întâmplat?
- A, nimic neobișnuit. Am crescut o proastă până m-am trezit că nu mai sunt suficient de bun pentru ea.
- A, da. Povestea vieții mele.

Voi credeți în destin? Eu aș vrea să se inventeze mașina aia care ne dă șuturi în cur înainte să luăm decizii proaste.

Cu jumătate de Cora în spate

...la intrare în metrou.
Biiip! Validați din nou cardul la același aparat. Biiip! Validați din nou cardul la același aparat. Biiip! Hai, du-te-n morții mă-tii. Hai la frate-su. Bip! Liber. Buf, o bară-n coaie. Argh! A fost liber 2 secunde sau ceva. Cu bagaje pe deasupra, ca la stilul smuls. Bip din nou. Card deja validat. Hai la ălalalt înapoi. Bip! Card deja validat. Bag pvla!!!!
- Duamna, nu mă lasă!!!
- Păi, puneți cardul la aparat...
-Păi, asta fac de ceva timp, m-ați văzut...
-Domne, puneți cardul...
Bip! Card deja validat.
- La celălalt aparat.
Bip! Card deja validat. Deja-s plin de sudori mai ceva ca o blondă, iar nervii mă-nconjor.
- Apăsați pe 2!
Bip! Card deja validat.
-Mmmmmm... mai încercați o dată la ălalalt!
-AAAAAAAAAh!
Bip! Liber.
- Ai văzut, nepoate!? se bagă-n seamă ca chiloții în cur vara un fute-vânt care o ținea de conversație pe duamna.
- Am văzut, bre! Dau unșpe sute pă lună să stau câte juma de oră ca bou la barieră!

Tweet

Salariul de miner este aproape cât cel de informatician și mai mare decât cel de energetician, cercetător sau farmacist. Încep să-i înțeleg mai bine p-ăia de la Roșia Montană.

Sah

"Eu nu stiu sa dau sah-mat. Habar n-aveam.Eu ma duceam cu toate piesele la atac. Pana am vazut instructiunile de la nivelul very easy. Atunci mi-am dat seama ca pot cuceri tot cu un singur pion. Si am facut asa, am cucerit aproape tot, dar tot n-am dat sah-mat, ca s-a terminat egal."

Mahmur

Pfuai, câte chestii s-au întâmplat aseară și eu nu îmi amintesc. Se pare că, totuși, am plecat înainte să dansez cu ăia îmbrăcați în bavarezi pe scenă. Ăia care au rămas asta au făcut. Dar e adevărat că m-am întors cu 5 pachete de țigări acasă. Oare ce am vrut să fac cu ele?

Paradoaxe

Știți discuția aia cu știrile de la ora 5. Știrile sunt de căcat că ți le bagă televiziunea pe gât sau pentru că ești tu prost și la asta te uiți? Azi ținem cu prostul. Deci da: mass media te tâmpește. Te umple cu non-valori, cu irelevanță și cu violență. Cu Gigi Becali. Cu Britney Spears. Cu Elodia. Tu ești neprihănit, ai deveni un ghiocel, dar televizorul te droghează. Așa că tu te duci pe internet și-ți alegi singur adevăratele valori: Justin Bieber. Șasă cai. Harlem Shake.

Nici nu știu ce titlu să-i dau (II)

- Ce faci? Ești OK?
- Mda. Oricum, nu mai port haine cu buzunare mari EVĂR!
- Eh... Bine c-a trecut...
- A, stai să-ți spun, că mi-am amintit: astă vară mi-a dat unu fusta jos în Gara de Nord!
- Auzi, știi ceva...

Tweet

Data următoare când mă mut, iau cu mine două studente nefumătoare, că văd că toată lumea vrea din astea.

Nici nu știu ce titlu să-i dau

- Și cum mergeam eu cu 41 așaaa... deci la un moment dat am simțit eu că ăla din spate făcea el ceva cu mâinile . Am zis că o fi căutând după ceva prin buzunare, nu știu. Și-așa mă așezasem lângă el că-n partea ailaltă era un boschetar care puțea, zice colegă-mea. Și-acuma uite cu ce mă trezesc în buzunar:

- Băi, zi merci c-a folosit prezervativul!